Nu prea îmi vine să-mi văd de treabă văzând că SRI ar putea fi luat în serios în demersul justiției. Cu atât mai mult cu cât decizia pare să vină pe cale de ordonanță. Mi se umflă o venă la tâmplă când aud sau citesc despre vreo "ordonanță". Legea e lege pe hârtie. Normele de aplicare sunt însă problema.
Să poți asculta și urmări pe oricine oricând "preventiv" și apoi să îl trimiți în judecată pe baza unor probe adunate înaintea începerii oficiale a urmăririi penale, adică în perioada de dinainte de a fi suspectat în mod oficial, e nu numai neelegant, dar injust. Să aduci într-un proces început astăzi probe strânse de SRI alaltăieri pe bază de ponturi și turnătorii, e o golănie sub-securistă.
N-aș avea o problemă în cazul în care autoritățile de investigare să apeleze la asistență din partea serviciilor, dar decent, cu mandate de urmărire, să fie un judecător care să spună: "da, e în regulă să îi ascultăm telefonul lui Gigel fiindcă avem motive serioase și legale să-l suspectăm". Pe de altă parte nu pot să nu fac puțină caterincă. Există și pe la noi detectivi particulari, pe care îi poți plăti să îți urmărească soțul sau nevasta. Nu au ei toate resursele sistemului, dar pot să urmărească pe cineva, să documenteze și să probeze treburi.
Practic, nu ne deranjează să ne jucăm de-a serviciile, la nivel de persoană fizică. Totuși, așa zișii detectivi particulari nu sunt o amenințare la adresa democrației, în timp ce implicarea în justiție a serviciilor este. De ce? Argumentez. Democrația se bazează fragil pe niște concepte de fair-play. Acest fair-play, a fost compromis din prima, de existența ordonanțelor. Poate sunt eu neavenit, dar ideea că Guvernul ca putere executivă, ar putea interveni în justiție lărgind atribuțiile serviciilor, mi se pare departe de a fi fair-play. Separarea puterilor în stat trebuie să fie sfântă. Și DNA-ul e un soi de gogoriță, dar necesitatea lui e evidentă în contextul nostru.
Puterea pe care o au deja serviciile, și care oricum depășește barierele legii generează și așa dezechilibru. Războiul Rece a produs ingineri și securiști, nu doar la noi, ci peste tot. Între CIA și KGB, e numai o diferență de culoare. Efectele producției de ingineri se reflectă în evoluția asta tehnologică pe care abia o putem duce. Efectele producției de "băieți cu ochi albaștri" sunt foarte evidente și ele, doar că ne facem că nu le vedem. Nu e nici o conspirație, e cursul natural al lucrurilor. Sistemele au produs un soi de vaccine, care s-au transformat în simbionți și paraziți.
Războiul cu terorismul a dat o nouă justificare menținerii obișnuințelor pre-decembriste. Trăiască George Orwell. E drept că nu mai putem scăpa de ei, e drept că simpaticul dulău de pază a cam devenit stăpân în curte, dar dacă nu-l punem la colț din când în când o să ne devoreze cu grație. Când eram mic citeam niște povești asiatice. Aveau și ei un soi de Păcală pe care îl chema Afanti și care tot lua în râs stăpânirea. Într-o zi Afanti ăsta se plimba pe lângă zidul cetății care era înălțat sau renovat sau ceva și întreabă ce rost are zidul ăla. I se răspunde în râs, că e menit să îi apere pe oameni de dușmanii din afara cetății. Afanti întreabă: "Dar de ăia dinăuntru cine îi apără?"
