În urmă cu un secol, Arghezi se întreba, retoric, de ce n-avem și noi nemții noștri. Ei, uite că s-au scremut Carpații, s-a înfuriat diaspora, au ieșit la vot tinerii frumoși și liberi și ne-am pricopsit și cu un neamț, chiar în fruntea țării. E drept că, după doi ani de mandat, ne-am dat seama cam cu toții că nu era neamț din ăla, de la mama lui, ci unul românizat, dedulcit la concedii și total neimplicat, urmărind cu atenție și preocupare doar orarul de zbor al avioanelor spre străinezia. Dar, deși nu le-a mers pasiența cu nemți de fabricație autohtonă, românii nu se lasă și sunt gata să o ia de la capăt. De data asta, ei vor să-și încerce norocul cu o franțuzoaică de import, get-beget: Clotilde Armand. Femeia din dreapta lui Nicușor Dan și una dintre cele mai charismatice personaje ale politicii mioritice. Am vrut și noi să vedem cam ce gândește o franțuzoaică despre România și am ajuns la concluzia că, dacă am avea vreo 588 de Clotilde, Parlamentul nostru n-ar mai arăta chiar așa de nasol cum arată azi.
Până la urmă USR ce fel de partid este, că nu ne-a lămurit nimeni, să ştim şi noi cu cine votăm: de dreapta sau de stânga?
Suntem anti-sistem. Pot să răspund printr-o întrebare? Transparenţa, anti-corupţia, competenţa, europeanismul, respectarea legii, democraţia participativă, reconstruirea industriei, retehnologizarea României, solidaritatea umană sunt aspecte de dreapta sau de stânga!?
Eh, asta ar trebui să-l întrebați pe alegător. Pentru că vedeți, alegătorul român s-a păcălit cu multe partide noi, care tot așa promiteau, să fie ”altfel” şi ”anti-sistem” – cel mai recent exemplu e PP-DD. Cum îl convingeţi pe alegător că USR nu e de aceeaşi teapă cu aia care i-au dat ţeapă?
Vă rog să analizaţi cine sunt cei care au creat celelalte partide „noi” şi cine suntem noi. Nu mi se pare că am fi de acelaşi calibru. Noi avem meseriile noastre, nu suntem politicieni. Până la alegerile locale din iunie ne-am ocupat doar de profesiile noastre şi ne-am implicat în viaţa asociativă. Eu, în calitate de manager, când recrutez pe cineva, în firma pe care o gestionez, nu mă bazez pe promisiunile candidatului, mă bazez pe ce a făcut, pe experienţa lui, analizez ce proiecte a construit. Îi rog pe alegători să procedeze la fel cu noi: să se uite la ce am făcut în viaţa noastră, ce fel de oameni suntem!
Ştiu că adunarea semnăturilor pentru parlamentare a mers mult mai uşor în Ardeal decât în Muntenia şi Moldova. De ce această discrepanţă? De ce credeţi că votantul din Vechiul Regat se teme de schimbare şi, în locul unui partid nou, dar necunoscut, preferă tot partidele cunoscute, deşi ştie că ele îl fură?
Deocamdată, votantul nu ştim ce va vota. Nu ne putem referi decât la strângerea semnăturilor, iar aici termenii de comparaţie lipsesc. Nu putem spune că oamenii preferă partidele vechi, când, de fapt, numai noi strângem semnături. Oamenii de pe stradă numai pe noi ne-au vazut strângând semnături. Sunt convinsă că dacă s-ar face o competiţie pe stradă, am avea mult mai mult succes decât partidele din „sistem”, adică vechile partide! Apoi, se pune problema implicării. Noi ne-am lansat acum într-un proiect politic pentru că am ajuns în punctul în care ne permitem un astfel de demers de deschidere faţă de problemele societăţii: avem un pic de timp şi un pic de bani, adică suntem din clasa medie. Dacă am fi săraci, ne-ar fi aproape imposibil să ne gândim la altceva decât cum să ne câştigăm pâinea de mâine. Ar fi imposibil să găsim resursele umane şi materiale ca să construim ceva pentru comunitate. În Moldova, oamenii sunt mai săraci decât în Transilvania, şi atunci în mod clar le este mai dificil să se implice.
Nu mai departe de localele din iunie, candidatul la Primăria Generală al unui partid nou, M10, a dezertat în ultima clipă, fugind la liberali, pentru un post de consilier local. Dacă vreun membru USR face la fel şi fuge la PSD, PNL, etc? Îl condiţionaţi cumva să rămână legat de partid, există sancţiuni în acest sens?
Este o condiţie morală. Ar fi o trădare imensă dacă ar migra. Avem grijă să ne alegem candidaţii printre persoanele care au dovedit în trecut că sunt altruiste şi sufletiste. Profilul nostru şi cultura noastră sunt canalizate către binele comunităţii. Încercăm să avem numai USR-işti adevăraţi în poziţii de aleşi….
Da, văd că USR propune, drept candidaţi, numai oameni cu cel puţin o facultate. Nu credeţi că-i timoraţi cu asta pe alegători, care până acum au fost obişnuiţi să voteze doar tinichigii şi şoferi de basculantă?
Da, oameni cu cel puțin o facultate, și care sunt, în plus, și absolvenți de facultăţi bune, din România şi din exterior, iar diplomele nu sunt obţinute prin plagiat! E un lucru important pe care vreau să-l transmit: noi nu-i subestimăm pe cetăţenii din România, nici pe termenul scurt, nici pe termen lung. Ei ştiu ce înseamnă competenţa. Noi nu suntem oameni care ne credem „mai sus” sau „mai presus”. Dimpotrivă. Cunoaştem realităţile cotidiene, suntem parte din acest popor, vorbim în fiecare zi cu oamenii de pe stradă, ore întregi, de ani buni, încercăm să-i ajutăm – asociaţia donatorilor de sânge, de exemplu – şi am dovedit că educaţia şi diplomelele pe care le avem nu ne fac să ne purtăm cu „nasul pe sus”.
Vă propuneţi să aduceţi înapoi românii din diasporă. Cum veţi reuşi asta, ţinând cont de faptul că actualul sistem politic face parcă tot posibilul să trimită şi mai mulţi acolo?
Noi vrem să-i aducem înapoi pe cei care şi-aş dori acest lucru dar nu pot, fiindcă nu ar câştiga suficient acasă pentru a duce o viaţă demnă. Trebuie să schimbăm trendul, este adevărat. Acest lucru nu se va putea realiza decât în timp, prin măsuri de redresare economică, ceea ce propunem în programul nostru. Ca să se aplice astfel de măsuri e nevoie însă ca oameni cu adevărat dedicaţi binelui comunităţii să ajungă la putere. România nu a dus lipsă de programe, a dus lipsă de oameni buni care să ajungă la putere.
Băieţii ăia veseli de la Antena 3 şi RTV din ”franţuzoaica lui Nicuşor” nu vă scot – aşa cum nici pe Cioloş nu-l scot din ”Julien”. Credeţi că, dacă vă chema Ludmila sau Katiuşa, erau mai îngăduitori?
Ar fi găsit altceva. Când vrei să denigrezi, găseşti întotdeauna metode. Nu mă deranjează să fiu numită „franţuzoaica”, mă deranjează lipsa de argumentaţie din spate. Eu cred că poporul francez a fost mereu alături de poporul român. Aş putea chiar spune că românii au nevoie din când în când de sânge francez, de sânge de revoluţionari!
Sunt românii un popor xenofob?
Nu, dimpotrivă. Sunt mulţi francezi care vin aici, se căsătoresc cu români sau românce. Apreciază mult cultura românească, se integrează uşor. Românii sunt foarte deschişi față de străini, dacă se simt respectaţi. Sunt foarte deschişi spre nou, cu condiţia ca occidentalii să aducă ce este bun din societatea lor în România.
Dragnea a promis că, dacă vine la putere, scoate toate taxele, de-o să trăim numai într-un huzur. USR ce promite, ca să fie şi ea votată?
Super! Şi de unde va plăti pensiile şi ajutoarele sociale domnul Dragnea? Sper că din toate bogăţiile acumulate de el şi de colegii lui. Noi promitem… câte o casă şi o maşină fiecărui român! Glumesc, desigur. Noi nu promitem decât corectitudine, sinceritate şi muncă. Muncă pentru noi şi pentru toţi. Numai aşa putem ajunge la prosperitate. Pentru mai multe detalii, uitaţi-vă la programul nostru!
Există, în ultima vreme, o modă de racolare a unor personalităţi cunoscute din media – PNL le-ar putea trece, de pildă, pe listele electorale, pe Simona Gherghe şi pe Denise Rifai. V-aţi gândit la o asemenea abordare, că vedete TV mai avem, slavă Domnului, destule!?
Din păcate, iar nu reuşim să îmbinăm forma şi fondul, o problemă veche românească. O prezentatoare de televiziune este forma, dar nu fondul. Vedeţi, aşa cum a remarcat unul dintre colegii mei, pentru Gabriela Firea problemele de la RADET sunt ca o centrală nucleară pentru majoritatea dintre noi: nu înţelege nimic. În plus, voi mărturisi că am fost dezamăgită de multe prezentatoare de televiziuni, care nici meseria lor nu si-o fac corect. Denise Rifai a arătat că deontologia de jurnalistă nu are neapărat o valoare mare pe agenda ei. Va face la fel în calitate de politician.
Aţi fost comparată cu Ioana d’Arc pentru abnegaţia cu care vă luptaţi pentru convingerile dvs. Nu vă e teamă că Gâdea şi ceilalţi „călăi mediatici” v-ar putea ”arde pe rug”, în direct şi la ora de vârf, aşa cum au linşat atâţia ”duşmani de clasă”?
Nu e nici o problemă. Ioana d’Arc a fost arsă, dar Franţa a fost eliberată. Simbolic, ea reprezintă spiritul care-i veghează pe toţi cei care vor să lupte în favoarea binelui. Nu ştiu dacă cunoaşteţi toată istoria despre Ioana d’Arc, dar lupta era disperată când a intrat ea în scenă. Şi totuşi, în mod complet miraculos, a învins. Avea curaj şi convingere cât un popor întreg.
Dacă USR intră în Parlament şi Dragnea vă propune o alianţă, pentru susţinerea unui guvern PSD, acceptaţi?
În niciun caz. Pentru a face acest lucru, ar trebuie să avem încredere în domnul Dragnea, ori încrederea aceasta este distrusă de mult.
Sondajele arată că USR are, la momentul de faţă, circa 10% din opţiunile de vot. Ce va putea face partidul dvs în faţa unui colos roşu, ca PSD, creditat cu peste 40% din voturi?
Foarte mult. După această bătălie, vom câştiga şi altele. Timpul acestui colos a ajuns la sfârşit. Nu vor trece patru ani şi veţi vedea că vom fi la fel de puternici ca ei. Fiecare epocă are specificul ei. PSD-ul a avut 26 de ani de glorie şi perioada aceasta se va termina în curând. Vedeţi, asta este istoria: se roteşte. Au fost 26 de ani în care anumite persoane, care au ajuns la o poziţie de putere, au profitat de ea şi au creat un sistem pentru a se menţine acolo. Dar nici o putere nu este eternă. Trăim într-o epocă unde oamenii sunt mai informaţi, ştiu ce se întâmplă în străinătate. Nu poţi să mai întreţii mult timp sistemul acesta al PSD-PNL, bazat pe minciună şi pe menţinerea în pragul sărăciei a unei mari părţi a populaţiei. M-am întors din călătoriile prin ţară convinsă că în cel mult patru ani vom depăşi partidele actuale. Şi acum, dacă am fi avut un pic mai mult timp era o revoluţie. Creştem în sondaje de la o săptămână la alta! Oamenii ştiu adevărul, exact cum ştiau la sfârşitul anilor ’80, când sistemul până la urmă s-a prăbuşit. Adevărul mereu învinge, nu poţi să-l ascunzi timp de decenii. La un moment dat, iese la suprafaţă. Devine o evidenţă.
Aţi bătut, în ultimele săptămâni, România în lung şi-n lat. Din ce aţi văzut, din discuţiile cu oamenii, ce spuneţi: mai are vreo şansă ţara asta să se facă bine sau suntem condamnaţi la Evul Mediu şi în secolul XXI?
M-am întors impresionată de progresele pe care le-au făcut oraşele din România în ultimii ani. Se vede că edilii au călătorit, s-au mai rafinat, încearcă să renoveze centrele istorice, să creeze zone pietonale… Revin acum de la Sibiu, oraşul arată într-adevăr ca în Evul Mediu şi asta e un compliment extraordinar! Din păcate, corupţia face ca fondurile să fie mereu insuficiente. Oamenii din oraşele de provincie pe care i-am întâlnit sunt animaţi de patriotism local, vor să îmbunătăţească viaţa comunităţii lor şi pentru aceasta ni se alătură în USR. Poate am eu noroc, dar întâlnesc în ţară numai oameni sufletişti, generoşi şi incredibil de ospitalieri. După o astfel de călătorie mă întorc încărcată de energie, optimism şi încredere în viitorul României.
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 15 (1214) – 24 octombrie-6 noiembrie 2016
