Este adevărat că ministrul Curaj a pus-o pe Abramburica Andronescu în comisia aia care verifică plagiatele? Da, dom’le, e adevărat. În fond trebuia și un expert din partea plagiatorilor să fie în comisie – cum l-au pus francezii pe Jean Valjean să reformeze poliția franceză, așa punem și noi un hoț să reformeze învățământul. Presupun că tot hoție se numește și furtul intelectual, să nu-mi iasă discuții c-am calomniat-o pe biata Abramburica.
Între anii 2009 – 2010, cel puțin așa scrie în sivica ministrului Curaj, a fost Secretar de Stat, Președinte al Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică, autoritatea care semna contracte pe fonduri europene din partea Ministerului Cercetării. Era în perioada în care Abramburica Andronesc se juca de-a politehnista, funcționa ca un Organism Intermediar pentru fondurile europene (pentru că fiecare minister avea puterea de a semna pe POSCCE). Adică, mi se șoptește de pe o rămurea, Abramburica și Curaj își cam semnau reciproc pentru proiectele de cercetare. Căci din uniunea lor s-a format UEFISCDI la care a fost numit director Curaj. Așa că de ce să nu o numească Curaj pe Caty, dacă între ei e legătură de bani? Iar dacă s-au furat și bani cu ocazia acestei legături, cine să poată verifica, în fond sistemul era securizat ermetic la POSCCE.
Dar de ce mi-am făcut eu curaj să dau pe goarnă ciripelile unei păsărici? Că, luat de valul tehnocrației, am uitat că actualul ministru Curaj este cel care a fost acuzat de cercetători de fraudarea fondurilor pe, normal, cercetare. De altfel, în 17 martie 2015, 200 de cercetători din sindicatul INFLPR “RADIAȚIA” din Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiației de pe Platforma Măgurele, s-au adunat să-și strge nemulțumirea în față la sediului Autoritatii Nationale pentru Cercetare Ştiintifică si Inovare, după care au mărșăluit, cerând printre altele și demisia lui Curaj, până în fața sediului Ministerul Educației și Cercetării Ştiintifice. Sindicatul a acționat în instanță Ministerul, UEFISCDI și pe Adrian Curaj și Tudor Prisecaru, Președinte al ANCSI (Dosarul 4267/2/2015 este pe rolul Curții de Apel București). În plus, cei doi beneficiază și de un denunț penal la DNA pentru abuz și șantaj încă din 24 martie 2015. Denunț despre care DNA nu suflă o vorbă deși sindicaliștii s-au plâns public că au cerut să li se comunice numărul de dosar și numele procurorului de caz prin două adrese din 9 aprilie 2015 și 10 octombrie 2015. Deh, nebănuite sunt căile prin care Dreptatea își găsește calea spre Justiție (sau, invers).
Oricum, pe mine mă îngrijorează cum un pesedist mascat s-a aciuat într-un guvern zis de tehnocrați. Să tai cu 50% fondurile cercetării și să dai pe mâna unei persoane asupra căreia există dovezi (sindicaliștii din cercetare folosesc cuvântul “covârșitoare”) că a săvârșit fapte de natură penală și corupție și Cercetarea unei națiuni, asta da, reprezintă curaj! Sau tupeu, sau durere-n cot de ce-ar putea să spună românii (mai ales că, în majoritatea lor covârșitoare, aceștia nu spun nimic, numai se lasă buzunăriți și prostiți).
Deci să ne mai mirăm că în Consiliul General al CNATDCU și în Comisiile sale au fost numite Abramburica și mincinoasa penibilă Corina Dumitrescu („înnotătoarea“ de la „Standford“). Sau, din 2012, până azi ați și uitat cine este Corina Dumitrescu, această adevărată baroneasă Standfordsen?
Păi, să ne amintim cum, în 2012, nominalizata de doi bani la șefia ministerului Educației, Corina Dumitrescu, a studiat conform sivicăi (CV) la “Standford” (o fi fost vreo clonă chinezească a universității Stanford). Prinsă cu falsul și-a mutat “studiile” la Institutul Hoover. Numai că cei de acolo i-au transmis, prea politicos, că pe la ei o fi fost în vizită, exact ca și la Stanford. V-ați fi gândit să-i crape obrazul de rușine acestei politruce PSD… Ei, aș! Mai întâi, în complicitate cu “săndeii” lipsiți de obraz aciuați în CSM a încercat să găsească un „acar Păun” pe care să dea vina pentru falsul și greșelile de română elementare din “sivica” cu care s-a afișat prin lume să culeagă foloase necuvenite. Că la semidocții din PSD numai cu “sivică” umflată de studii și para-studii ți se recunoaște inteligența, mai ales atunci când nu o ai. La final și-a adus aminte, apoteotic, că a fost la mă-sa fată. Și, cu tupeu, după aproape o săptămână de la scandal, a declarat: “când eram la Stanford mă numeam Corina Adriana Radu”. Numai că nici pe asta n-au găsit-o, deși au căutat-o.
Cât despre Abramburica Andronescu, faptul că este implicată în mult-prea-cercetatul-Dosar Microsoft și că a fost acuzată (inclusiv de către cercetători străini) de plagiat, chestiile acestea nu fac decât să o recomande de-a lor (de-a Grupului Infracțional Organizat), deci numai bună de pus în pită.
Cum vă ziceam, un adevărat pesedist dacă este prins cu chiloții în vine și-i va trage rapid la loc și va nega cu înverșunare. De șters se va șterge mai târziu sau niciodată – va tărăgăna, să se prescrie fapta. Atât de obișnuiți cu minciuna sunt politrucii acestui partid încât nici o jenă nu-i mai macină să modifice realitatea, să nege evidența.
