Încet, dar sigur, Victor Ponta devine premierul român care deține un record cu adevărat haios. Nu, nu mă refer la numărul său de ordonanțe (de urgență) viteză care îl face pe Emil Boc să pară mic; la figurat. Mă gândesc mai degrabă la numărul de porecle pe care Ponta le-a adunat în desagă într-un an și ceva în care s-a jucat de-a politica la cel mai înalt nivel: Xeroxilă, Copy-lot, Pinocchio, prim-bipolarul țării. În ultimul timp însă, mie mi se pare că domnul Ponta a început să semene mai mult cu două personaje: unul din folclorul internaționala (Mr. Bean) iar celălalt din al nostru (Gigi Becali).
Mr. Bean o întoarce ca la Pungești
Îl mai țineți minte pe Mr. Bean, nu? Cum intra el, ca un nătăfleț, tot timpul în bucluc, după ce și-o făcea, cum spunem noi românii, cu mâna lui. Totuși, tot timpul când era în situații de acest gen, Bean reușea să rămână simpatic. Mr. Bean al nostru de la Guvern are și el talentul de a intra în bucluc, dar, la sfârșitul zilei, când tragem linie, parcă nu e chiar la fel de simpatic. Adică râzi de el, dar parcă nu e râsul tău. Ce a făcut Ponta și întreg PSD-ul pe tema gazelor de șist e o veritabilă întoarcere ca la Ploiești. Pardon, ca la Pungești. Anul trecut, pe vremea “odioasei dictaturi” a lui Băsescu și MRU, Victor Ponta urla peste tot pe tema pericolului gazelor de șist. Iar oamenii lui din teritoriu, cum e senatorul Adrian Solomon (îl mai știți, cel care l-a făcut mândru pe Che Guevara după ce l-a amenințat pe MRU că pune guerrilele marxiste după el) le-au împuiat capetele celor din Pungești sau Bârlad că gazele de șist sunt Satana și au sprijinit o groază de ONG-uri să le pună fel de fel de filme “educative” precum Gasland. Efectul? Mii de oameni au ieșit să protesteze și, în urma unei moțiuni pe tema gazelor, MRU a fost trântit în Parlament. Ponta ajunge în sfârșit premier, promite moratoriu pe tema fracturării, dar la un an distanță se face că uită și asmute jandarmii împotriva locuitorilor din Pungești pe care tot el i-a întărâtat anul trecut că dacă vine sonda fac cancer și rămân fără apă de băut (da, haha, vasluienii mai beau și apă, nu doar tărie). Pentru că, nu-i așa, acum a descoperit de ce sunt importante “independența energetică”, respectul pentru proprietatea privată (ciudat, pentru cea a lui Eugen David nu prea are) și mantra locurilor de muncă.
Vinde, pleacă
Când a ajuns la Steaua, Gigi Becali, acest adevărat Sfântul Gheorghe reîntrupat sub formă de meltean, era privit de mulți ca un salvator al clubului. În scurt timp lumea s-a prins care-i șpârla cu Jiji, și apoi, în afară de free-jijioți, toată lumea îl dorea plecat de la club. Victor Ponta începe să semene acum din ce în ce mai mult cu Becali. Dacă anul trecut, în mai, era văzut ca o adevărată rază de speranță, un Făt-Frumos gata să facă “Dreptate până la capăt” (parcă ăsta era sloganul, nu?) acum a ajuns să uite de la mână până la xerox ce-a promis în anii trecuți (Roșia sau gazele de șist, Oltchim sau CFR Marfă sunt doar câteva exemple) și aproape toți oamenii s-au dumirit care-s bubele lui și de ce placa “Băsescu e de vină” nu mai merge. Că doar nu degeaba la fiecare sfârșit de săptămână mii de oameni îi cer, insistent, să-și dea demisia.
Totuși, nu pot decât să mă bucur pe seama pățaniilor lui Mr. Bean de la Cotroceni. Șansele ca el să mai fie vreodată votat de tineri (îi știți voi, hipsterii neo-legionari, fașciști și extremiști) de la 18 la 40 de ani e la fel de mare cu șansele ca Iliescu să meargă vreodată în lumea celor drepți. Și știm prea bine că taica Ilici e nemuritor, spre deosebire de pensionarii care pot fi momiți în fiecare campanie cu 20 de bani în plus la pensie și un kil de făină.
