Pierderea alegerilor locale a provocat un val de demisii la vârful PDL. În furtunoasa şedinţă a colegiului director, Emil Boc şi conducerea partidului şi-au depus mandatele, dar a fost şi o ocazie foarte potrivită ca fiecare să-şi plătească poliţele restante. Una dintre ţintele favorite a fost, aşa cum era de aşteptat, Elena Udrea, căreia i s-a reproşat, vehement, că „şi-a promovat delfinii” şi că magistralul eșec al PDL i se datorează în mare măsură. Faimosul model din pictorialele glossy nu a rămas datoare şi a răspuns invocând amantele detractorilor săi.
Dar, dincolo de păliturile de idei din PDL, este trist că fiinţe atât de speciale ca delfinii au fost amestecate într-o dispută politică. În fond, ce crimă de neiertat a făcut Elena Udrea? Cine poate spune că nu iubeşte delfinii, în afară de Vasile Blaga, bineînţeles? Care dintre noi, dacă am fi în situaţia de a avea un delfin în grijă, n-ar încerca să asigure o viaţă mai bună şi un viitor pentru minunatele mamifere? E drept că doamna Udrea nu a avut doar unul, nici măcar cinci, poate cinci sute, dar, orişicât, şi-a făcut datoria faţă de ei şi față de umanitate.
Într-o societate sănătoasă devotamentul Elenei Udrea faţă de delfini, care a mers aproape până la jertfirea de sine, ar fi fost celebrat şi n-ar fi fost un nou prilej pentru a lovi într-o persoană care a dovedit, cu prisosinţă, că a înţeles că doar dăruind din plin celorlalți vei putea primi la rândul tău. Cine poate să privească în ochii delfinilor şi să nu simtă că merită făcut orice sacrificiu pentru bunăstarea lor? Vedeţi? Nici Elena Udrea n-a rezistat.
