Colectivul de cercetători britanici ai Academiei Cațavencu (Lev Ilyashin, Boris Sherbov și Korina Kretzinskaia) a descoperit, în urma investigațiilor minuțioase, un fapt SENZAȚIONAL: Șerban Nicolae este adevăratul fiu al lui Ion Iliescu, Tătuca Revoluției din ’89, odraslă realizată (neplanificat) în procesul de producție tovărășească pe care acesta l-a inițiat la un moment dat cu Elena Ceaușescu. Detaliem pentru dvs, în premieră națională, europeană și mondială, ca să nu credeți că vorbim fără probe edificatoare:
Se știe că Tovarășului Ceaușescu îi plăcea mult să joace șeptic, popa-prostu și țintar cu subalternii, iar lor le plăcea la fel de mult să se lase bătuți de Geniul Carpaților. Excepție făcea Emil Bobu, care nu avea nevoie să se lase, deoarece chiar și tovarășii Corbu și Șarona, câinii cuplului prezidențial, îl băteau fără probleme pe tovarășul cu mintea cât bobu’. Această ordine prestabilită și armonioasă a fost însă tulburată de un cadru considerat de nădejde și aflat în plină ascensiune pe scara ierarhică a Partidului. Ion Iliescu, căci despre el facem aici vorbire, a fost singurul care a îndrăznit să-l învingă pe Ceaușescu la șeptic și popa-prostu, cedând doar în partida de țintar, la insistențele asistenței înmărmurite. Înfrângerea l-a înfuriat teribil pe Tovarăș, el luându-și pușca și ieșind să-și descarce nervii pe o turmă de mistreți narcotizați de securiștii din tufișuri. Evident, alaiul celor prezenți l-a însoțit, conform protocolului de serviciu, în expediție. Și de această dată tot Ion Iliescu s-a dovedit un dizident, el rămânând singur cu Tovarășa în acasa Tovarășului.
Elena Ceaușescu îl admira intens pe vânjosul activist Iliescu, mai ales după ce, conform obiceiului personal, vizionase niște casete în care el îi surclasa net pe tovarășii negri americani din filmele porno, alături de niște tovărășele talentate din Partid și promovate personal fără s-o consulte pe tovarășa Nina. Apriga pe atunci Elenă, rămasă singură cu dotatul tovarăș Iliescu, l-a abuzat pe acesta în cele mai neprincipiale feluri, amenințându-l cu vizionarea casetelor respective într-un colectiv incluzându-l și pe Tovarășul Ceaușescu. Desigur, Iliescu a cedat în fața agresivității Tovarășei, pe care o cunoștea din povestirile ilegaliștilor ce o cunoscuseră pe tânăra țesătoreasă Nuți printre baloții locului de muncă.
Rodul iubirii lor pătimașe de o partidă a apărut pe lume în ziua de 1 aprilie 1968. Tovarășa a considerat însă evenimentul ca fiind o păcăleală prea mare, ținând cont și de aspectul fizic al nou-născutului tovărășel, așa că l-a declarat, prin părinți angajați de Securitate, pe data de 5 aprilie. Deși autoritară și severă, ea s-a îngrijit de soarta micuțului (ca vârstă), asigurându-i toate condițiili ca să ajungă un cadru bazat al Partidului. Și așa ar fi rămas, muncitor fruntaș, dacă tatăl secret Iliescu nu s-ar fi hotărât în ’89 să-l bată pe Ceaușescu nu doar la popa-prostu.
Luat de valul Revoluției, tânărul Șerban Nicolae a intrat în grija adoratului (de popor) său tată și al noului Partid-Mamă, absolvind Facultatea de Drept și urcând pe scara socială până acolo unde l-am văzut noi cocoțat până la eșecul moțiunii PSD, scuipându-ne semințe în cap deoarece, pe bună dreptate, s-a întâlnit șmecherul cu proștii.
Iliescule, când faci, măi dragă, și unul cu nevasta aia sexy a lui Oprișan?
