În general ajung să scriu articole seci dintr-o obsesie pentru logică și coerență. Cum sunt băieții ăia nesuferiți de la petreceri, așa și eu. Evit sofismele și mă gândesc de multe ori la contra-argumente posibile. Așa mi se pare mie elegant față de cititori. Să scriu respectându-le discernământul și bunul simț al rațiunii.
De curând l-am văzut pe tovarășul Dragnea delirând ca un puștan cordit la adresa raportului lui Cioloș. Nu-mi place de Dacian Cioloș, pentru că mi se pare că are acea căutătură pe care o asociez "băieților cu ochi albaștri". Fie că îmi place sau nu, până acum n-a reușit să mă convingă să-l vreau jos. De i-aș fi văzut pentru prima oară pe Dragnea și pe Cioloș în contextul acelei discuții, pe premier l-aș fi încadrat drept "băiat isteț de trupă", iar pe șeful PSD drept "fraierul cu gură mare al cartierului".
Poate că exagerez eu cu uzul logicii, dar să vii în urma unui raport concret cu infantilisme demne de Ponta, declarând: "eu nu înțeleg limba tehnocraților", demonstrezi că ești bătut în cap. Ori dacă ăsta e șeful partidului și se presupune că ar fi ăl mai răsărit dintre toți, oare cât de prostovani sunt cei din josul ierarhiei?
Tovarășul Dragnea era asemenea unui pârlit pe care îl numești prost și care îți replică: "ba tu ești prost". E o creatură lipstă atât de imaginație, cât și de simțul ridicolului.
Dacă tot m-am pornit pe coerență m-am gândit să utilizez puțină metodă matematică, un soi de reducere la absurd. Avem astfel patru supoziții.
Prima: amândoi susțineau adevărul. Această supoziție se exclude, fiind în mod evident contradictorie.
A doua: Cioloș vorbea prostii în manieră tehnocrată, Dragnea vorbea adevărul în manieră retardată. Din asta, Cioloș iese mincinos abil, iar Dragnea un tont care nu a fost în stare să demonteze bălăriile, pe motiv de analfabetism tehnocrat. Sugerăm șefului PSD un translator sau reîntoarcerea la coada vacii
A treia variantă: Cioloș susținea un adevăr, Dragnea vorbea aiurea. Și din asta tovarășul PSD-ist iese prost.
A patra variantă: amândoi vorbeau tâmpenii. E trist, dar măcar Cioloș vorbea aparent pertinent, în timp ce ăstălalt bătea câmpii scăpând vorbe în colțul gurii.
Qvod erat demonstrandum (adică ceea ce era de demonstrat, în latină, în caz că citește Dragnea să priceapă și el).
De-aș fi făcut parte din PSD, mi-aș fi dat demisia în clipa în care Dragnea s-a ridicat moț, nu de alta, dar mi-ar fi fost rușine față părinții mei care m-au trimis la școală și m-au educat suficient cât să nu fiu un arivist flămând.
De când scriu, am evitat pe cât posibil să mă leg de persoane sau de sfera politică. Am toată stima pentru cei care fac aceste lucruri bine, dar pentru mine e ca și cum mi-aș mânji dichisul cu trivialități și penibilități. După dezamăgirea suferită în urma alegerilor locale, în urma cărora tanti Firea a ajuns primărița orașului meu preferat, am început să reevaluez situația. Cred că voi scrie constant pe aceste teme, scrisul e unul din lucrurile pe care pot să le fac decent și care ar putea avea un efect asupra jalnicului fenomen politic.
Iar dacă eu îmi călc pe mândrie și inimă pentru a schimba ceva în bine, ar fi frumos ca fiecare dintre voi să renunțe la ceva mai puțin și să meargă la vot, să își asiste rudele de la țară în procesul votului, să se implice pe cât poate în sfera lui de influență, oricât de mică, pentru a asigura o desfășurare onestă a proceselor democrației. Ne-am uitat cu toții la ce s-a întâmplat în cazul Brexit și am sărit în aer învinuind "PSD-iștii lor" pentru rezultat. Avem exemplul britanicilor, avem exemplul Bucureștiului. Dacă un individ ca Dragnea ajunge președinte sau mai rău, în fruntea guvernului, nu mai avem nici o scuză. Dacă tu mai crezi în PSD e vina mea, dar dacă mama mare de la țară îl votează: e vina ta.
