10:25 Bună dimineaţa, dragă jurnalule. Dacă te mai prind că-mi spui pe la spate „Bombo“, îţi trag un şut în ouă de te trimit în Congo. Pentru ultima dată: numele meu de scenă nu e „Bombo“, ci „Bombonel“, pentru că rimează cu „drăguţel“, dar mai ales cu „singurel“. Cum, şi tu eşti singurel? Interesant, dar din păcate ai o consistenţă moale şi o formă pătrăţoasă, deci eşti inutilizabil, dacă înţelegi ce vreau să spun…
12:00 Îmi iau prosopul cu Elton John şi mă duc la baie. Îmi privesc în oglindă trupul rotofei şi rozaliu şi cuget: Dacă, Doamne ajută, pierd recursul de pe 10 mai, timp de doi ani voi fi „Trofeul calităţii“ pentru toţi băieţii din Rahova.
13:05-14:30 Scriu pe blog un editorial virulent, în care acuz lentoarea Justiţiei. De data asta e personal, la naiba!!!
16:45 Întotdeauna m-am întrebat de ce simt acest fior de plăcere în colon când privesc picturile lui Leonardo da Vinci, când citesc cărţile lui Oscar Wilde, când ascult muzica lui Freddie Mercury sau când mă îmbrac de la Yves Saint-Laurent. Cu siguranţă, are legătură cu nivelul meu ridicat de cultură şi rafinament. Dar niciodată n-am înţeles de ce insist să mă uit la emisiunea aia idioată a lui Solcanu! Trebuie să recunosc însă că-l invidiez sincer pentru libertatea de a-şi asorta egării galbeni cu maioul roz…
17:00-19:00 Sunt extenuat. Am năduşit două ceasuri îngrozitor de lungi dictând-i lui Ponta lista cu miniştri. Bunicuţa rostea, eu repetam, micul Titulescu nota. După această autoflagelare psihologică, am ajuns la concluzia că Victoraş e mai nerod decât „Prostănacul“, deşi credeam că-i imposibil aşa ceva. Pur şi simplu, nu voia să priceapă că părerea lui nu contează. În fine, măcar au rămas şi ei cu impresia finală că au înfrânt. Cum, care ei? El şi Daciana, dragostea lui.
21:30 Doamne, dă-mi ouă fără număr la Cornu ca să încurc socotelile tuturor şi talent actoricesc ca să imit revolta când voi pierde recursul. Dă-mi, Doamne, vorba lui Jules Verne, „Doi ani de vacanţă“! Fără nevastă. (I. T.)
