„Nu ți se poate fura ce ai în cap sau în inimă”. Așa cuvântă pe Facebook un mare trompetist din cloaca politică românească. Personajul se numește Codrin Ștefănescu și este unul dintre politicienii care, pare-se, gândește manual. Adică la el, cu precădere, lucrurile se rezumă la ce poți lua în mână: un Monet, o Baba, o parceluță de teren în buricul târgului pe care s-o vinzi la un hypermarket, etc. Și nu poți să nu-i dai dreptate lucrătorului manual Ștefănescu atunci când te uiți la el și constanți că n-are păr. Deloc.
Dilema filozofică se naște instantaneu și generează o întrebare fundamentală: cine e de vină pentru exodul părului de pe capul împricinatului? Părul sau capul? Cine a fost prostul la faza asta? Ca să nu generăm confuzii precizăm din start că Ștefănescu este, incontestabil, un cărturar. Și putred de bogat pe deasupra, fapt pentru care nu poate fi catalogat ca prost. Exclus! El este un cărturar expert în cărți și timbre, autor de tratate cu privire la așezarea ciocanilor în glugi și lucrări ample despre paralelismul căilor ferate în secolul XVII. Și, după ce am lămurit lumea în privința opiniei noastre asupra subiectului părăsit de păr, să intrăm în subiect.
Deși dilema născută din chelia, zic unii, inestetică și neproductivă a lui Codrin Ștefănescu este de resortul frizerilor, vom încerca să identificăm cauzele care l-au lăsat pe acesta fără păr. După cum a afirmat și el în cugetarea materializată în postare pe facebook, nu ți se poate fura ce ai în cap. Ca atare, lui Codrin i s-a furat doar părul, singur bun de preț găzduit de capul său conform aforismului citat. Dacă avem de-a face cu un furt atunci putem concluziona că se poate sesiza poliția, așa cum însuși domnul fără păr o sesiza în gura mare când executorul judecătoresc încerca să-l evacueze cu tot cu Vadim din sediul PRM.
Dacă însă migrația părului bravului politician este rodul unui conflict de natură ideologică, atunci analiza trebuie pornită de la relația cauză – efect. Poporul român definește chelia ca fiind exodul părului, bun în esența lui, care părăsește capul prost. În cazul nostru nu putem aborda complet simplist problema. Pentru că analiza exhaustivă trebuie să țină cont de ambele ipoteze. Părul bun implică cap prost de unde rezultă procesul de chelire avansată prin migrația părului care și-a luat câmpii.
Dacă în schimb capul este bun, rezultă că părul a fost prost și a plecat de pe un teren fertil, irigat cu idei filozofice și hrănit cu balsam d-acela scump că Ștefănescu e bogat. Asta implică ipoteza că din capul lui Ștefănescu n-a furat nimeni nimic, dar el este gol pentru că așa a vrut soarta și deoarece acest gol compensează grosimea obrazului și a portofelului.
Ajuns aici, raționamentul se frânge iar textul începe să sufere fapt pentru care trebuie să conchidem. La dl Ștefănescu chelia nu se datorează nici capului, nici părului, ambele elemente de decor fiind de bună calitate. Nu înțelegem de ce totuși de ce genialul politruc n-are încă plete?
