Ştiu ce veți spune: iar Mătușa Tamara? Năstase e terminat, nu-l mai bagă nimeni în seamă șamd. Păi, o dată că Năstase se bagă singur în seamă – e activ și omniprezent. Apoi, procurorii au considerat că ceea ce urmează să vă povestim n-a existat, motiv pentru care l-au achitat pe fostul premier-borfaș al României, lăsându-l și să se zbată în bogăție și cu onoarea reparată. Și deși despre povestea prea modestei și prea bogatei Mătuși Tamara și a enormei sale generozități pentru un nepot de nepoată ce era sărmanul doar premierul prea nefericitei Românii s-a scris și s-a rescris, considerăm că acest material nu reprezintă numai un modest consum de cerneală tipografică și hârtie, cât un pios omagiu adus sacrificiului unei băbuțe ce a știut să adune avere doar cât să o lase întâiului om al Țării de la acea vreme, o necesară aducere aminte. Avem o poveste despre cum senectutea este cheia abilității în afaceri a familiei Năstase, despre cum mirosul banilor este atât de puternic încât îi atrage pe batrâni la profit mai ceva ca nectarul florilor pe albine.
Mătușa Tamara a dus, vreme de peste 90 de ani, o viață invizibilă – nevăzută, necunoscută. Era ca aerul: chiar dacă nimeni nu o vedea, ea exista – numai gata să intervină cu averea sa la prosperitatea vreunei rude extrem de bogate, să o facă putred de bogată. Ea a început să existe concret doar din momentul în care Adrian Năstase și-a prezentat declarația de avere. Înșiruirea de bunuri lăsate moștenire soțului nepoatei sale reprezintă actul de naștere al Mătușii Tamara, unul care i-a anulat (pentru o vreme) certificatul de deces. Dacă ar fi vreodată să-i fie descrisă viața, cuvântul care ar țâșni de pe buzele zecilor de jurnaliști care i-au studiat-o ar fi: modestie. Deși putred de bogată, Mătușa Tamara a trăit aproape în sărăcie, într-o garsonieră modestă –de unde, de prin 1999, la peste 90 de ani, s-a hotărât să iasă la cumpărături în piață. Și nu să cumpere gogoșari, vinete, usturoi, cartofi, roșii, sau, poate un clapon. Nu, a cumpărat terenuri în zona rezidențială Băneasa-Voluntari, mirosind valoarea afacerii și dând dovadă de o intuiție care l-ar face orice pe expert imobiliar să-și pună capăt zilelor (că n-a fost el primul). Parcă o și văd pe batrânica de peste 90 de ani desnodând dintr-o basmăluță cei 156 de dolari cu care a cumpărat 2.500 de metri pătrați în comuna Voluntari la alde Pandele în fief (fraierului de a i-a cumpărat terenul ulterior i-a dat 37.500 de dolari).
Deh, Mătușica a avut un foarte bun consilier de afaceri. Îl și văd pe Alexandru Bittner (consilierul), un apropiat al fostului premier și prietenul din liceu al surorii acestuia, cum îi zicea Mătușii Tamara (căreia-i cam tremura mâna în care-și ținea agoniseala de-o viață, cei 156 de dolari cu care avea să dea lovitura finalului său de viață): “Lăsați doamnă, că merită. Doar mă știți, am mai cumpărat de la dumneavoastră numai săptămâna trecută, bijuterii și tablouri de 400.000 de dolari. Ăștia 156 de dolari ai dumneavoastră sunt un fleac. Veți ciurui piața!”. Și ca să vadă mătușica că-i om de cuvânt, i-a vândut și trei apartamente – să aiba ce să lase moștenire Danei Năstase. Care, după ce a plâns-o pe bătrânică, atunci când aceasta s-a hotărât că a agonisit destul pentru nepoței și-i cazul să se retragă spre o lume mai bună decât cea din garsoniera sa, le-a revândut pentru 300.000 de euro. Dar, m-am grăbit cu finalul fericit: Tamara Cernasov a mai dat o lovitură imobiliară în 2001, când a cumpărat o vilă pe strada Christian Tell, nr. 15. Imobilul a fost vândut, cu ceva suprapreț, un an mai târziu unui alt apropiat al familiei Năstase, Paul Opriș (decedat, ulterior, dar fericit că a contribuit și el, după puteri, la prosperitatea familiei Năstase).
Oricum, averea lui Adrian Năstase este un izvor nesecat de surprize. În anul 2000 i-au surâs astrele. Este anul în care a cumpărat două hectare și jumătate de pădure în Corbeanca, la un preț de trei ori mai mic. Tot la Mătușa Tamara este tromful, căci ea a lasat moștenire nepoțelului o avere de aproape un milion de euro. Trebuie să recunoașteți performanța acolo unde o vedeți – valoarea bunurilor adunate și lăsate este enormă pentru o pensionară care se descurca cu o pensie de doar patru milioane de lei vechi pe lună (400 lei actuali)! Ce de creșteri peste zero ar fi realizat femeia având tot bugetul țării la dispoziție!
Iar mătușile parcă nu se mai termină în familia Năstase. Mai avem una în declarația de avere: Aurelia Zachir, 95 de ani, sora Irinei Miculescu, soacra lui Adrian Năstase. Și aceasta a avut un potențial de moștenire de două proprietăți, un apartament cu trei camere în București și un apartament într-o vilă din Predeal, a căror valoare însumată a fost cândva de cel puțin 200.000 de euro.
Rămâneți cu noi, în episodul următor discutăm despre geniul imobiliar al lui Însușului EL. Că este vorba despre astre (stele, ca să fim mai exacți), acestea au hotărât ca anul 1999 (anul eclipsei) să fie cel mai benefic an al acestei mult prea fericite și binecuvântate familii. Binecuvântarea vine sub formă de teren situat în strada Zambaccian la numărul 16, cumpărat cu numai 25 de ori mai ieftin de la Gabriel Bivolaru devalizatorul Bancorex. Un an mai târziu, se procopsea cu terenul din Corbeanca. Cea care a avut bunăvoința tranzacției la sub-preț s-a dovedit a fi, peste numai doi ani, posesoarea norocoasă a unei demnități în Guvernul Năstase. Vorbim despre Roxana Bichel, fost consilier în APAPS pe vremea PSD-istului Ovidiu Mușetescu. Firește, Roxana trebuie să-și fi scos măcar din supervizarea privatizării Sidex sau a Combinatului de la Reșița diferența de preț de la vânzarea din 1999.
Dar, numai vânzarea de pădure nu ar fi avut greutate fără mandatar. Dana Năstase (căci și doamna trebuie să aibă un cuvânt, mai ales când vine vorba despre cumpărături) a mandatat-o pe Smaranda Corbeanu să o reprezinte la perfectarea documentelor. Din prietenie, firește – peste ani, în 2001 mai precis, Corbeanu avea să dețină 0,05% (un mic “acolo”, un ceva de ținere minte) din acțiunile firmei Datis Consulting&Management SRL, la care restul de 95,95% erau în proprietatea Danei Năstase. Odată soțul ajuns prim ministru, Smaranda Corbeanu a obținut 100% din Datis Consulting&Management SRL, și, din prietenie, a angajat-o pe Dana cu un salariu de 2,3 miliarde de lei vechi pe an. Un fleac de 191,7 milioane de lei vechi pe lună – vă dați seama ce de afaceri ar fi făcut Mătușa Tamara în epocă (dacă nu se retrăgea de la cele lumești, spre cele veșnice) cu toți acești bani, ea care, cu numai cu 400 de lei pe lună, a știut să lase moștenire aproape un milion de euro?!
Revenind, tranzacția cu pădurea din Corbeanca a costat familia Năstase 6 dolari pe metru pătrat. La vremea aceea, un metru pătrat de pădure în Corbeanca era cotat la 20 de dolari. Acum, un metru pătrat de pădure la Corbeanca se vinde cu 100 de euro (că-i criză). Dar au să vie și vremuri mai bune, nu? Oricum, să se facă afacerea, să se bucure și viitorul premier de ea, Roxana Bichel, a adus pădurea la Corbeanca tocmai de la Brașov. Din documentele notariale reiese că obținuse pădurea în urma unui schimb: „Suprafața de pădure ce înstrăinez a fost dobândită de mine, vânzătoarea, astfel: prin donație (…): suprafață de 10.000 m.p. situată în intravilanul orașului Săcele, jud. Brașov (…)”. La finalul actului aflăm și modul în care peste două hectare de teren de la Săcele s-au translatat la Corbeanca: „Prin schimb, conform procesului-verbal de echivalență și de acceptare a schimbului de terenuri”. (Hopa! Păi aici ar ști să ne explice fenomenul de translație al spațiului natal în spațiul intravilan și o serie de ex-demnitari PSD din Cluj, în frunte cu Vasile Dâncu, care cică și-au adus, ca melcul casa-n spate, terenurile moștenite prin pârloagele din Sălaj taman în Pădurea Făget, mai nou intra-vilanul municipiului ce cu mândrie îl numim Cluj-Napoca…).
Nu închideți ziarul, că mai urmează un episod. Cel în care Adrian Năstase, după numirea în funcția de prim-ministru în decembrie 2000, l-a înlocuit pe Adrian Cucu, pe atunci șef al Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării de Bani, cu Ioan Melinescu. De ce tocmai Melinescu? De ce nu? Totul pornește de la o întâlnire dintre Melinescu și Nastase din noiembrie 2000. Primul era pe atunci membru al conducerii ONPCSB și simțind ce vânt urmează să bată în pânzele celui de-al doilea, pe atunci doar deputat, l-a informat că la el la “scârbiciu” există în lucru un dosar privind depunerea de către Dana Năstase a sumei de 400.000 de dolari (tocmai ce vânduse Mătușa Tamara ceva bijuterii, vă mai aduceți aminte?) într-un cont deschis la banca Creditanstalt – devenită ulterior HVB Bank. Doar pentru că era bună cafeaua ce se servea la masă, Melinescu i-ar fi promis lui Nătase că va bloca lucrarea până după alegeri când, mă înțelegeți, acesta a devenit președinte al ONPCSB – motiv pentru care ar fi sustras lucrarea respectivă, pe care i-ar fi înmânat-o lui Ristea Priboi, pe atunci consilier al lui Adelu. Martor fiind controversatul om de afaceri Genică Boerică, care apare ca martor al acuzării într-un dosar ce se tot judecă, se judecă, se judecă.
Suma depusă de Dana Năstase nu era justificată de venituri. Citim din dosarul mătrășit: „Potrivit unui contract de vânzare-cumpărare anexat de către depunător, reieșea că suma de 400.000 USD, depusă în numerar, provenea din vânzarea unor bijuterii, tablouri, papirusuri și a altor bunuri de valoare de către mătușa Danielei Năstase, pe nume Cernasov Tamara, care avea împuternicire în contul personal al Danielei Năstase deschis la Bank Austria Creditanstalt. Conform acestui document, s-ar presupune că 11 tablouri semnate de pictori ca Tonitza, Baba, Rousseau, Iser, Popescu, Băncila, Baraschi, Vermont, 3 manuscrise englezești pe pergament din perioada 1784-1827, vase Doum Nancy și Lalique, obiecte valoroase de mobilier și 30 piese bijuterii aur totalizând cca. 600 grame s-au aflat în apartamentul de bloc al Tamarei Cernasov, în vârstă de 91 de ani, care locuia singură. Dovezi certe că aceste bunuri s-au aflat în posesia și proprietatea vânzătoarei nu există însă, întrucât aceasta nu a prezentat notarului public niciun document care să ateste dobândirea bunurilor respective, ci numai o declarație de bună credință”.
Urmarirea penală în acest dosar (celebrul Dosar “Mătușa Tamara”, a nu se confunda cu „termopanele din Zambaccian” și „chinezăriile”) a început pe 24 mai 2006, iar Adrian Năstase a fost trimis în judecată pe 31 mai 2007, sub acuzația de dare de mită. Dosarul s-a întors la DNA în primăvara lui 2008 (mulțumim Călin Popescu Trădătoriceanu!), pentru refacerea urmăririi penale, ca urmare a unei decizii a Înaltei Curți (mulțumim și “săndeilor” din Justiția română!), iar în 31 iulie 2008 procurorul general al României a cerut avizul Camerei Deputaților pentru începerea urmăririi penale împotriva lui Adrian Năstase. Dupa ce au respins, în septembrie 2008 începerea urmăririi penale (mulțumim și Coaliției 322!), deputații (in noua configuratie de dupa alegerile din noiembrie 2008) au admis cererea procurorilor pe 4 martie 2009. Adrian Năstase a fost retrimis în judecată pe 21 octombrie 2009, sub aceeași acuzație (dare de mită).
În 2012 Adrian Năstase a fost achitat de magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție care au respins recursul DNA și au menținut decizia dată de instanța de fond. Procurorii DNA ceruseră cinci ani de închisoare pentru Adrian Năstase – pe atunci încă încarcerat pentru doi ani în urma sentinței definitive din dosarul Zambaccian. Alături de Adrian Năstase au fost achitați și Ioan Melinescu și Ristea Priboi.
În rest, pușcăria trece, banii rămân.
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 5 (1204) – 4-17 aprilie 2016
