Un anunț cutreieră și cutremură lumea atât pe cea a fotbalului, unde dai cu piciorul în minge, cât și pe cea politică, unde dai cu piciorul în buget. Cunoscutul, recunoscutul și beecunoscutul Gigi Becali, acest Gigi Becali al României, ieșind din întunericul capelei unde s-a recules, nu înainte de a se culege, a făcut cunoscută în mod public hotărârea sa de nestrămutat pe care s-ar putea să și-o schimbe mâine, dacă FCSB ia bătaie de la CFR Cluj:
O să candidez, vreau să fac niște lucruri, să bag niște legi în toate domeniile.
Mai ales în legea sportului. Nu există pe glob să ai stadion și să faci concert. Faci, dar când nu se joacă fotbal. Nu mă interesează. Dacă e fotbal, oamenii fac fotbal, nu concert. hai să gândim logic dacă avem inteligență…
Am făcut stadion pentru fotbal, nu pentru concert. Să vadă concert, dar stadionul e pentru fotbal. Tot ce nu e în regulă, eu voi repara. Să vedeți voi ce fac sataniștii ăștia useriști handicapați care fac ce vor ei. Noi nu luăm milioane de euro din cauza lor.
În aceste câteva cuvinte se regăsește esența întregii filosofii teosofico-mistice, concentrate într-un sistem sincretist de elemente ermetice și gnostice totodată. Copleșiți, păstrând în minte învățăturile lui Mircea Geoană care a ascultat Congresul PSD dând sonorul pe mut, reluăm declarația pentru a-i sonda profunzimile și a le face înțelese și pentru marele public doritor de înțelepciune, dar care, cu puțina minte rămasă oarecum intactă după Marea Inundație cu Bere, nu le poate pătrunde oricât s-ar strădui de unul singur.
O să candidez, vreau să fac niște lucruri, să bag niște legi în toate domeniile.
Să bag! Observați cum folosirea acestui termen arhaic, utilizat de cele mai multe ori în asociere cu două elemente vivante ale tradiției – mama și organul reproducător masculin -, duce spre înțelegerea subtilă a politicului, cuvânt care provine din greaca veche: poli, adică mulți, tichi, adică hoți. Domnul Gigi Becali vrea să bage niște legi. Nu ne spune câte, oricum nu am înțelege semnificația numărului ales care, mai mult ca sigur, i-a fost șoptit de sus, nu ne spune nici unde le bagă, dar aici, folosindu-ne la maximum inteligența, putem ghici că ar fi vorba de sistemul legislativ. De altfel îmbogățirea limbii române este un element constant în logosul becalian unde un simplu „Băga-te-aș în sistemul legislativ” poate căpăta semnificația unui simbol ermetic.
Băga-te-aș în sistemul legislativ
Dar să mergem mai departe. „Nu există pe glob să ai stadion și să faci concert. Faci, dar când nu se joacă fotbal.” Iată-ne rămași icoană în fața unui concept ieșit direct din sistemul hegelian. Carevasăzică pe stadion nu se face concert, dar se face! O lege cu un asemenea conținut nu are nici legislativul american, vorba aia! Și de-ar fi doar atât, dar precizarea care urmează clarifică odată pentru totdeauna acest adevărat paradox al lui Fermi: „Faci”, spune legiuitorul cu îngăduința lui atât de cunoscută, „dar când nu se joacă fotbal.” Priviți cât de simplu și firesc curge această lege, cum ea își are rădăcinile în logica aristoteliană trecând prin cea platoniciană și oprindu-se oleacă în logica simbolică, doar pentru a se adăpa după un traseu atât de dificil. Deci, hai, te las, fă concert, dar nu când se joacă fotbal! Nici nu are rost să mai insistăm, orice cuvânt în plus nu ar face decât să întineze claritatea și cursivitatea acestui deja dicton.
Revenindu-ne un picușor, ne încumetăm să mergem mai departe. „Dacă e fotbal, oamenii fac fotbal, nu concert. Hai să gândim logic dacă avem inteligență.” Citim de mai multe ori fraza. Și pentru a o reține și a o transmite mai departe pe cale orală fiilor și nepoților noștri, dar mai ales pentru a-i explora adâncimile. Oameni buni, chiar și cei care nu posedă nivelul inteligenței ciolace, înțelegeți și rețineți: dacă e fotbal, oamenii fac fotbal. La naiba, dacă nici așa nu pricepeți, musai să vă întoarceți în băncile școlii, sau în băncile care oferă credite, după interesele fiecăruia. Iată că apoi legiuitorul ne îndeamnă cu blândețea, dar și cu intransigența omului care cunoaște puterea consecvenței și a influenței ei asupra tenacității: „Hai să gândim logic dacă avem inteligență”. Dacă nu, hai să nu. Sau să da, dar nu. Că dacă e concert, nu se joacă fotbal, dar dacă e fotbal, nu se joacă concert. Adică… Ăăăă… În fine, măcar Ciucă a priceput ce am vrut să spunem. Și dacă a priceput Ciucă, au priceput toți.
Ne apropiem de finalul declarației de credință și respirația ni se precipită. Oare peste ce vom mai da?!? „Să vedeți voi ce fac sataniștii ăștia useriști handicapați care fac ce vor ei. Noi nu luăm milioane de euro din cauza lor.” Fac, un cuvânt drag și prietenilor noștri americani, dar care aici capătă greutatea unui verdict: sataniști usr-iști handicapați, în iad cu voi! Veți nimeri direct în cazanele cu apă clocotită, iar la televizoarele din fața voastră nu se va transmite niciun concert, ci doar fotbal non-stop! Acum înțelegem de ce „Noi” nu luăm milioane de euro.
Aici găsim singurul mister de nedezlegat, dar de legat, deși asta procuratura hotărăște: cine este acest „Noi”? Ne lămurește conu’ Iancu: Noi și-ai noștri!
Vivat națiune! Muzica!
