Cum apar vedetele politice intuim. E chestie de vocație, de oportunitate, de obraz gros, de perseverență și de anduranță. Cum dispar, e deja notoriu. Greii pleacă în liniște la pensie sau retrași prin avansare. La vreo ambasadă, consulat, agenție sau consiliu de stat, bancă sau companie prosperă cu capital mixt. Slugile și dispensabilii o iau în jos, pe canalizare, când vine vremea să facă loc altor rândași ori când e nevoie să-și scape șefii de dureri intestinale.
Alegerea lui Florin Iordache în fruntea Consiliului Legislativ readuce în memoria publică amintirea făptuitorului ”number one” al lui Dragnea. Socialist până la măduvă și fidel devizei bolșevice ”fiecare după posibilități – fiecăruia după nevoi”, Florin Iordache nu a trecut de la rindea la școlile înalte decât după ce și-a turat un pic tălpile pantofilor pe covoarele Casei Poporului. Atent, a stat ani buni în linia a doua a Partidului. Nu a sărit nici la gât și nici la ouă precum alți guzgani cu carnete trandafirii, indiferent de facțiunile care au guvernat PSD-ul. Ba chiar și-a tras doctorat aparent reglementar, la navetă, în ograda primitoare a fraților de peste Prut, nu cumva să încarce listele cu programări la teze fraudate ale univeristăților din România.
Practic, intrat în politică cu bazoanele pline de talaș, Iordache n-a depășit niciodată perimetrul îngăduit al cutiei cu rumeguș. A driblat valurile de schimbări și permutări intra-partinice pozând într-un animal de companie cuminte și oricând disponibil. S-a ars doar când a devenit suficient de imprudent să se riște și să-și ridice nasul peste mantinelă.
Ca ministru executant, nea Florin a reușit să o determine pe zeița justiției să-și pună poalele în cap și să se spânzure cu ele de candelabrele Palatului Victoria ori de câte ori băga fierăstraiele-n priză la vreo conferință de presă. Glăsuind strident, portavocea Iordache a deranjat ambele tabere, deopotrivă. A isterizat masele și și-a mutat șefii în case conspirative pe durata protestului din Piața Victoriei.
Ca șef al Consiliului Legislativ, însă, ”specialistul” Iordache va alerga zâna legată la ochi pe toată durata mandatului său nelimitat, siluind-o în fond și pervertind-o în formă, în vreme ce parlamentarii USR care l-au susținut pentru a ajunge în funcție, pe bază de troc și combinație politică, îi vor ridica, obedienți, felinarul.
Votat la secret și de oamenii lui Barna, conform unui ”gentlemens agreement” care a adus USR-ului, cu votul a aproape 100 de parlamentari PSD, postul de vicepreședinte al Consiliului Legislativ, Iordache a revenit în prim plan, urcând, în sens invers traiectul conductei de canalizare, și murdărind definitiv manșetele pantalonilor acelor ”salvatori ai României” care, altfel, au fost trimiși în Parlament de ”ciumpalacii din Piața Victoriei” tocmai pentru a trage apa peste dejecțiile PSD și nu pentru a călca, cu voluptate, în ele.
Prin votul lor, acordat celui care îi saluta obscen și obraznic, cu două mâini, coborând de la tribună, parlamentarii USR demonstrează că au înțeles faptul că trocurile, combinațiile și perseverența întru compromis sunt singurele trasee pentru o existență politică lipsită de riscuri, iar formațiunea are acest mecanism funcțional scris în însăși codurile sale genetice
Istoria are un mod sublim de a sancționa tot ceea ce înseamnă ignoranță, prostie, lipsă de asumare, punând la colț, cu fața la perete, pe toți cei ce refuză să învețe ceva din lecțiile ei. Istoria, nu se adună în fraze, în cărți și manuale, de capul ei. La general vorbind, e un produs al acțiunii maselor, al participării colective. În politica românească, însă, istoria, în special cea care se tot repetă, e doar rezultatul unei complicități triste cu propriii noștri agresori.
Domnule Barna, încă nu vă încearcă senzaţia aia pe care o ai după ce ai călcat într-un rahat stradal şi, în ciuda faptului că ţi-ai spălat pantofii cu toţi detergenţii din lume, ai impresia că mirosul te urmăreşte peste tot ca un criminal în serie?..
