Anunţul desemnării lui Victor Ponta ca prim-ministru al României a fost urmat de o explozie de bucurie populară. Pe străzile inundate de oameni se îmbrăţişau fericiţi hipsteri ecologişti cu pensionari sub tratament, aurolaci euforici cu şoferi de taxi, vânzătoarea de non-stop cu corporatişti înflăcăraţi, iar un preot răspopit împărtăşea vestea cea bună unor satanişti aflaţi în drum spre cimitir.
După cum se vede, din momentul în care domnul Ponta a luat sabia dreptăţii în mână, înţelegerea şi armonia şi-au coborât aripile binecuvântate asupra ţării, prefigurând o nouă eră de aur. În oraşe, sate şi chiar la Cilibia oamenii au ieşit din case, discutând şi bucurându-se împreună de faptul că, în sfârşit, odioasa guvernare a luat sfârșit.
Crâşmele au fost inundate de bărbaţi în putere în aşteptarea ajutorului social care, de aici înainte, o să fie la liber, pentru toată lumea, şi nu ca în odioasa dictatură a fasciştilor în care ţi se cerea să munceşti pentru banii primiţi. Ici, colo, câte un pensionar îşi calcula preocupat viitoarea pensie, care va fi mărită, cu siguranţă.
Aici părerile erau împărţite, unii ziceau că pensiile se vor dubla, alţii susţineau cu tărie că pensiile vor fi mărite cu sută la sută, dar dincolo de dispute, toţi ştiau că va fi bine şi tot poporul o să prospere. Însă cei mai mulţumiţi erau bugetarii. Loviţi crunt de o conducere incapabilă, aceştia au mulţumit domnului (Ponta) pentru că au scăpat de cei patru ani de rătăcire în pustiul guvernării portocalii. Şi domnul, în mesajul său către poporul bugetar, i-a binecuvântat: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi ţara şi-o supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile care se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”. Apoi a zis domnul (Ponta): „Iată, vă dau vouă toată hârtia şi normele de aplicare să fie ale voastre. Acestea vor fi hrana voastră”.
Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâia.