Discutam mai demult cu un economist elvețian care se arăta mirat de numărul de ministere de la noi. Avea el ce avea cu Ministerul Turismului, nu pricepea de ce era necesar buget special gestionat pe zona asta. Ce-i drept nici eu nu mă gândisem până atunci la aspectul ăsta. Aveam în cap o idee conform căreia un minister gestionează o direcție, dar bivol fiind, n-am făcut legătura cu banii. Ca prostul cu mintea de pe urmă, am înțeles cu întârziere că tanti Udrea avea de primit ceva peșcheș, prin urmare a fost pricopsită cu un minister vag și numa bun de scuturat. Când săptămâna trecută am văzut că sunt propuse 26 de dregătorii, pardon, ministere, m-a apucat o emoție demnă de furazolidon. După ce că avem un buget vai mama noastră de lipți, îl mai și feliem ca pe salam. Nu-mi bat capul să înțeleg subterfugiile acestei împărțiri idioate. Se spune că politica e arta compromisului, dacă-i pe-așa, tovarășul Dragnea e cel mai netalentat. Nu-mi voi răci gura de pomană pentru a împunge cu degetul goangele de pe cheliile celor propuși. Toate acestea sunt detalii. Dacă miroase a rahat și e maro, nu simt nevoia să m-apropii, nici dă calc în el. La urma urmei asta am ales, deci asta merităm. Aș fi zis că-i trist, dar nui. Ploaia e tristă. Tragic? Moartea e tragică. Ceea ce ni se întâmplă nouă e jalnic. Dacă există un Dumnezeu,cred că a chelit în frunte de la câte palme și-a tras privindu-ne.
