Văz imens și auz monstruos! Sau, mă rog, ceva cam pe-colo… Pe vremea Golaniadei, Piața Universității a putut fi blocată săptămâni întregi, până când Ion Iliescu (încurajat de Mircea Dinescu!) a băgat textul cu blocarea carosabilului și vrăjeala cu deteriorarea spațiului verde.
Tot pe vremea aceea, noi, golanii, știam să-i identificăm imediat pe provocatori, să-i demascăm și să-i scoatem afară din zonă. Pensionarii IMGB și Tricodava din 1990 treceau pe trotuar, se uitau dușmănos la noi, ne înjurau printre dinți și-i aplaudau pe minerii veniți să ne cocoșeze cu bătaia. Astăzi, treburile sunt nițel mai amestecate. Când Băsescu își adună simpatizanții și ocupă bulevardul Magheru, e voie! Când un grup de protestatari constituit spontan sau online face același lucru, nu mai e voie! Astăzi, pensionarii, cu sau fără… dolores pentru pensii nesimțite, sunt dedați la violență și istericale. Ei cheamă, vehement, tineretul la rivoluție.
Minerii de azi, echipați în jandarmi, te caftesc cu legea în mână, în timp ce, miracol, ultrașii echipelor de fotbal bucureștene își dau frățește mâna la o „încălzire” generalizată.
Un alt punct de atracție turistică este Palatul Cotroceni, prin parcul căruia nu mai cântă cucuveaua lui Ion, ci… smurdureaua lui Traian! Clădirea în sine, apărată de un gard inexpugnabil, este și perfect protejată de forțele de ordine, așezate artistic în dispozitiv. Locatarul de acum e plecat să se relaxeze la Predeal, după o săptămână de muncă agitată, pe parcursul căreia a accidentat o lege și a descarcerat-o singur-singurel, fără niciun pompier!
Din punctul de vedere al folclorului de tip pancartier, se poate constata vulgarizarea limbajului. Între „Cine-a stat 5 ani la ruși nu poate gândi ca Bush“ și „Ieși afară, javră ordinară!“ fiind o diferență greu, ba chiar imposibil de digerat…
Dar, iacătă că, în vreme ce eu sunt foarte deștept și scriu acest text, în București lucrurile au luat-o complet razna! Dacă te uiți la televiziuni, evenimentele au 4-5 variante diferite de imagine și mai ales de comentariu. De la Universitate în jos, către Piața Unirii și dincolo de ea, violența a trecut orice limită. Grupuri de tineri cu fețele acoperite de fulare sau glugi fac ravagii. Manifestările lor nu au nicio legătură nici cu protestul inițial, nici cu mult hulita lege a sănătății, nici cu Arafat! Îmi trec prin cap o mie de ipoteze, care mai de care mai năstrușnică. Altfel spus, vorba unui coleg de-ai noştri, dacă m-ar întreba mama ce se întâmplă, nu i-aș putea răspunde decât atât: habar n-am!
