Au fost paisprezece. Au mai rămas doi. Unul dintre ei e Ponta.
Se pare că unii nu au înțeles că alegerea unui Președinte de țară este mai importantă decât alegerea unui partener de viață. De cel de-al doilea mai scapi cum mai scapi, însă primului trebuie să-i suporți bășinile timp de cinci ani, căci, potrivit istoriei recente, nu e de bun augur să-ți împuști dictatorul. Desigur, cum în căsnicie există varianta divorțului, care te costă câteva sute de lei, dar știi sigur că scapi de jumătatea care ți-a nenorocit viața, și în cazul relației cetățeni – Președinte există varianta referendumului pentru demitere, însă costă vreo 22 milioane de euro, implică mai multă lume și nu e sigur că scapi de omul pe care nu-l mai iubești.
Rezultatele BEC arată că 40,33% dintre români s-au grăbit ca fata mare la măritat. L-au votat pe Ponta. Motivele pot fi diverse: senilitate, un coeficient de inteligență sub 60, probleme cu vederea, turism electoral, analfabetism, mită electorală și alcool. Da, alcool. Chiar dacă în ziua alegerilor este interzisă vânzarea și consumul băuturilor alcoolice în raza a 500 de metri față de locul în care se votează (de parcă la nevoie nu poți face un ocol pentru o zeamă de pufoaică), cică tot ar fi existat cetățeni turmentați dornici să-și exercite drepturile cetățenești. Se zvonește că unora chiar le-ar fi făcut cinste niște pesediștii cu duști și materiale de propagandă care-l favorizau pe Victor Ponta. Deduc de aici că până și tovarășii prezidențiabilului și-au dat seama că oamenii au nevoie de sânge în alcool pentru a ștampila în căsuța candidatului PSD-UNPR-PC. Cu toate acestea, nu etilismul ne îneacă, ci lipsa unui simț al ciorapului îmbâcsit. Ce-i ăla? Ei bine, e o retrospectivă a ultimelor alegeri. Ce pățesc copiii iubiți ai PSD-ului atunci când pierd alegerile? Mai devreme sau mai târziu, partidul se descotorosește de ei, ca de niște ciorapi îmbâcsiți. Dacă am văzut că PSD-ului nu-i plac perdanții, ar trebui să luăm inițiativă și să contribuim la aruncarea puilor din cuib.
Ne mai îneacă și cozile. Românii din diaspora s-au înghesuit, culmea, nu să primească, ci să dea ceva. Câte un vot. Bafta lor, a celor care au apucat, căci primul tur al prezidențialelor a scos pe piață votul în ediție limitată în orașe precum Londra, Madrid, München și Paris. Ne-am înghesuit și noi, ăștia de acasă. Ba nu aveam loc pe listele suplimentare, ba nu mai existau declarații pe propria răspundere.
Încercând să fac o previziune cu privire la viitorul Președinte, m-am apucat să fac niște calcule. Nu cunosc numărul morților din România, însă voturi de la vii nu prea mai are de unde să scoată Ponta. Tăriceanu l-ar putea susține, UDMR sau PP-DD, însă cred că vorbim despre o cantitate neglijabilă. Deși nu vrea să negocieze cu cei care au ieșit din competiție, Iohannis îi invită alături de el pe cei de dreapta, dar și pe alegătorii lui Ponta care vor o schimbare. Asta îi va îngreuna puțin situația și va putea câștiga doar dacă se vor mobiliza singuri cei care au nu au votat în primul tur și cei care au votat, însă cu un alt candidat, pentru că simt repulsie față de Victor Ponta. Dacă lucrurile ar decurge așa, Klaus Iohannis ar putea câștiga alegerile prezidențiale, iar la anul, pe vremea asta, Ponta să fie doar o poveste.
