Adio, visul frumos s-a terminat. Crin Antonescu, aflat până mai ieri, după propriile declaraţii, când în plictiseala alergătorului de unul singur, când în postura de adevărat şi deja Preşedinte al României, a schimbat brusc culoarea trăirilor onirice. Rozul presărat pe alocuri cu roşul sângelui băsist lasă locul unui albastru intens, de inimă rea, nu electoral. Căci albastră e de acum situaţia prezidenţiabilităţii sale, în pofida reafişării optimiste a străvechiului “prin noi înşine”, luat cu copy/paste de la tot atât de străvechii liberali.
Fără maşinăria teritorială a PSD-ului, hârbuită prin văgăunele cu alegători încremeniţi în cârciumi şi cimitire, candidatura profesorului de istorii e doar o adiere florală uşor adormitoare. Despărţirea celor doi copiloţi ai USL-ului face, deocamdată, o crăpătură la temelia casei. Dar care se va întinde până la stadiul de schismă, în buna tradiţie a dihoniei româneşti. Uniţi sub acelaşi steag de idealul antibăsist, scuturatul prafului de pe dosare şi directivele Marii Adunări de la sediul Grivco, protagoniştii îşi administrează acum reciproc cianura încă nefolosită a RMGC-ului; tot conform tradiţiilor noastre istorice – unirea cu surle şi trâmbiţe şi divorţul din sastiseală şi (ne)potrivire de caracter.
Deşi se vorbeşte prin târg de pasiunea sa pentru jocul minţii cu cărţi la pachet, Antonescu se dovedeşte din nou un prost practicant de poker politic. Dorinţa secretă a coechipierului Ponta, aceea de a aspira (ca şi mentorul său cu Burberry) la upgradarea prezidenţială are acum drum liber şi prioritate acordată dinspre dreapta. După cum ştie toată lumea, pokerul nesportiv merge numai cu tării în pahar, alături; or, tocmai asta se citeşte tot mai vizibil pe faţa şefului liberal, aplecarea accentuată spre tehnicile auxiliare, în dauna jocului inteligent şi atent la cacealmalele partenerilor.
Probabil că Băsescu e fericit acum şi hăhăie cu un pahar de whiskey în faţă. Mai mult ca sigur că Profesorul e deprimat, iar asta se manifestă prin indigestie şi acumularea gazelor în colon. Noi trebuie să fim veseli, se anunţă schimbarea spectacolului politic. Chiar ne plictisisem de ritualul cu Băsescu peste tot, ne vom delecta cu scatoalcele între cei care s-au iubit cu atâta patimă nebăsistă până azi. Iar guvernanţii se înşeală când cred că s-a ieftinit semnificativ pâinea; cel mai tare se ieftineşte circul politic de toate zilele. Asta la calitate, bineînţeles, că la buzunar ne face ca Iosefini Sr, din nebăgare de seamă şi iuţeală de mână.
Exclusiv online
