Drumul cu trenul București-Timișoara durează cam o viață de om și cinci minute. Cu întârziere, ajunge la maximum 30 de minute. Și invers e la fel. Serioși și democrați, oficialii n-au vrut să-i lase pe timișoreni să vină mai repede-n București, și nici noi să nu ne grăbim spre ei. Suferim împreună ca nație și popor unit în cuget și smintiri.
Abia m-am urcat în tren că primesc un telefon:
– Alo, domnul Bonea? Vă sun din partea VremBaniBank în legătură cu o ofertă în derulare. Aveți la dispoziție câteva minute?
– Merg până la Timișoara. Până ajung apare și filmul 3D.
– E vorba de o ofertă pentru asigurările de viață. Vă interesează?
– Nu știu despre ce e vorba, dar e suspect că m-ați sunat exact acum, când plec cu trenul… știți ceva ce nu știu eu?
– Nu, e vorba de o ofertă extraordinară. Pentru numai 29 de lei pe lună beneficiați de o asigurare de 2 miliarde de lei vechi în cazul în care pățiți ceva…
– O să mor de foame. Asta-i sigur.
– … și sub 1 miliard de lei vechi dacă în urma unui accident rămâneți cu sechele fizice.
– Vă dați seama că-mi mănânc o mână.
… (minute bune în care se enumeră avantaje și beneficii plus extra-extra-super-mega-hiper oferte la ofertă)…
– Dacă vă interesează, putem demara procedura încă de pe acum și să vă retragem lunar bani din cont.
– Cu toate că-s foarte interesat să-mi fie retrași bani din cont după o discuție telefonică, am să spun pas de data asta. Am ajuns la Timișoara. Vorbim la întoarcere.
Mai impresionant ca orice e discursul pe care-l au angajații bancari cu tine, folosind obsesiv „în favoarea dumneavoastră”, „pentru dumneavoastră” și „conform nevoilor dumneavoastră”. Ai spune că banca-i un ONG care trăiește doar ca să te bucure pe tine. În curând, precum cealaltă instituție care-i ajută pe oameni, Biserica, vom vedea bancheri retrași în chilii, trăind doar cu apă, pâine și credite mici.
