Niciodată nu mi-au plăcut pufuleții cu surprize. Mereu am știut că în fiecare pungă există o jucărie banală, făcută dintr-un plastic ieftin, gata să se rupă.
Marea demascare făcută de către Traian Băsescu, se încadrează în ceea ce eu numesc surpriza din punga de pufuleți. Punga și pufuleții reprezintă, bineînțeles, clasa politică și membrii săi, iar surpriza, în cazul nostru, nu este Victor Ponta, ci însuși Președintele României, prin poziția de promotor pe care a adoptat-o față de premier.
Cum odată ce guști din nectarul puterii e greu să te mai întorci la apa chioară a omului de rând, Traian Băsescu a văzut că e pe cale să se rupă de Cotroceni și navighează spre Piața Victoriei. Nu știu dacă a vrut sau nu să-l discrediteze pe Victor Ponta, însă prin previzibila sa dezvăluire, a reușit să-l facă pe prim-ministru să pară mai grozav decât este în realitate. Băsescu nu a greșit locul și nici momentul, ci bomba pe care a aruncat-o.
Cică Victor Ponta a fost ofițer acoperit în perioada 1997 – 2001. Propun să facem un calcul. Victoraș e născut în 1972, adică atunci când s-a acoperit, avea vreo 25 de ani. Asta înseamnă că datorită inteligenței de care a dat dovadă pe vremea când era un tânăr adult, el a atras atenția găștii de la SIE și a primit o funcție prin care să-și pună în valoare capacitățile deosebite cu care a fost înzestrat de către Mama Natură și tătuca Năstase. În aceeași perioadă, Ponta a trecut de la Parchetul Judecătoriei Sectorului 1 la Parchetul General. Aparent, Președintele României subliniază o încălcare a Constituției vechi, dată de incompatibilitatea funcției de procuror și orice altă activitate, însă la un nivel subliminal, ne atrage atenția că Ponta e mai deștept decât pare.
Nu am văzut zilele astea unde e susținerea pentru Udrea, însă pare-mi-se că Băsescu s-a preschimbat într-un mic pontist. Cu toată stima pentru Nuți, Președintele României știe că dacă mai vrea să pupe putere, el trebuie să se dea bine pe lângă băiatul care stă cel mai bine în sondaje, doar-doar l-o numi premier.
Nu știu care dintre consultanți l-a învățat, însă l-a învățat prost. Prin dezvăluirea pe care a făcut-o, Băsescu nu a dat cu norori, ci mai degrabă a dat cu voturi către Ponta.
Vizibil neafectat de vorbele Președintelui României, Victor Ponta și-a întrerupt starea de evlavie afișată pentru moaștele Sfintei Parascheva și ne-a lămurit dacă a fost sau nu ofițer acoperit: “Nu, sunt numai minciuni”. Dacă domnia sa spune că nu a fost, asta înseamnă că nu a fost. Când pleci într-o călătorie spirituală îți lași mitomania acasa, așa că rămâi doar în adevărul gol-goluț. Dar dacă scurta pauză din răspuns, marcată grafic printr-o virgulă, ar fi doar o fâstâcire de moment, nu ar schimba asta radical declarația?
Am sesizat că Ponta debordează vorbe de duh “În rest, cu toată deschiderea vă spun că azi o să mă rog şi pentru domnul Băsescu, care este extrem de tulburat, de frământat şi cred că România nu trebuie mai depindă de tulburările şi frământările unei persoane”. Nu cumva asta e o metaforă prin care, de fapt, vrea să ne spună că vinul devine tulbure iarna, iar băutura acumulată în Băsescu își spune cuvântul?
Desigur, frământarea lui Băsescu e că își termină mandatul și încă nu e pregătit să plece pe mare. El s-a obișnuit să apară la televizor și să înoate prin dosare, așa că încearcă diferite manevre în speranța că pentru o bună bucată de timp vom mai vorbi despre el la prezent, și nu la trecut.
Nu putem ști cu certitudine dacă Ponta a fost sau nu ofițer acoperit. Meleșcanu a promis că ne va lămuri peste 30 de ani. În cel mai fericit caz, peste trei decenii vom merge la pomana de 40 de zile a fostului șef SIE, iar răspunsul nu-l vom avea decât dacă ne apucăm de spiritism.
Legea interzice deconspirarea foștilor și actualilor ofițeri și îi pedepsește cu închisoarea pe cei care dezvăluie aceste lucruri. Ponta nu ar recunoaște în veci, deci nu-l paște răcoarea, iar dacă Băsescu are de gând să scoată niște hârtii de la naftalină și să le facă publice în sensul ăsta, riscă să i se alăture fratelui său Mircea pe o perioadă cuprinsă între unu și cinci ani. Prin urmare, povestea spionului Ponta rămâne doar o amintire de campanie, un moment din categoria acelora care alungă monotonia. De asemenea, este de dorit ca în campania electorală să fie astfel de situații. Politicienii știu că dacă nu ai hateri, nu exiști.
În mintea ma se naște o teorie a conspirației, dacă Ponta nu a plagiat în lucrarea de doctorat, ci de fapt era în misiune și spiona cu drag și spor?
