Spre deosebire de alții, n-am parte de apartament ultracentral cu vedere spre marile concerte. Când Dumnezeu a făcut cerul, animalele, cântăreții și spectatorii, a spus „și George să locuiască în cartier mărginaș, de unde să-i vină inspirația, dar nu și muzica bună”, așa că din balconul reședinței n-am avut norocul să-i văd pe AC/DC, Rolling Stones ș.a.m.d.
Chiar ieri, la ora când tot omul se-ntoarce acasă fericit că a mai făcut ceva pentru un ban pe carnetul de muncă, în fața blocului avea loc unul dintre cele mai mari evenimente pe care le-am văzut şi auzit vreodată: nuntă și concert. O mare de oameni, boxe, mașini, femei îmbrăcate în fețe de mese scumpe și coafate de hair-frizerițele Lady Gagăi, bărbați de le atârna burta peste pantofii cu cioc, săraci, foarte bogați, kitschoşi și foarte kitschoşi. De departe, cel mai important lucru era concertul lui Salam și Minune. Gura lumii spunea că au autorizație până la ora 18, dar pe la 19 Salam încă se chinuia să atingă Do de sus și-o lălăia de jale. În cele din urmă și-a dat seama că nu poate și a ales s-o țină-n „hă”-uri de dragul publicului extaziat ca la un concert Alice Cooper. Ești poison!
N-am avut de niciunele să pozez evenimentul, că, la cât de rar merg la concerte, ăsta era de pus pe Facebook, cu explicație „sărăciilor, io am fost gratis aicișa, nu ca voi pă bani la Piața Constituției!”. Pentru mine va rămâne totuși o seară memorabilă, în care mi-am pus două întrebări existențiale: 1. de ce termopanele nu sunt bune de nimic?; 2. cine pentru cine cântă în deschidere? Salam pentru Minune sau invers?
