Boboteaza românească nu şi-a dezminţit nici anul acesta tradiţiile: oamenii s-au purtat iar ca în grămezile de rugby pentru a ajunge la aghiazmă, iar sfinţenia s-a dovedit un spectator sfios, uitat pe margine. Noutatea a constat în faza cu luptele dezorganizate pentru dopurile sticlelor cu apă sfinţită, accesorii de o reală importanţă şi livrate separat în oferta Bisericii. Pe faleza constănţeană, 200 de jandarmi s-au simţit precum în misiune la Pungeşti, nevoiţi să ţină piept celor 10.000 de credincioşi, fiecare hotărât să fie alţii cei rămaşi cu sticla goală şi buza umflată.
ÎPS Teodosie a făptuit, ca de obicei, lansarea crucilor în mare. Pentru asta a mers pe ape cu o şalupă, în lipsa abilităţilor acvatice povestite de Noul Testament. Desigur că la recuperarea crucilor nu a fost înghesuială ca pe uscat, misiunea revenind scafandrilor profesionişti. Asta mi se pare cam neprincipial şi butaforic; un bun şi dedicat creştin ar fi trebuit să ia în piept apa rece, nu babele inferioare fizic în faţa butoaielor cu aghiazmă. Cel mai frumos a fost când slujitorii Arhiepiscopiei au umblat prin oraş cu şase care trase de boi, din care s-a făcut împărţirea preţiosului lichid. Mi s-a părut, cel puţin mie, un salt peste timp. E drept că mult înapoi, călătoria în viitor nefiind ceva accesibil românilor care nici în prezent nu îşi găsesc locul potrivit.
Au lipsit evenimentele dramatice, cele câteva pierderi de cunoştinţă neintrând într-o aşa categorie. Leşinaţii nu au fost reanimaţi de Teodosie, medicii de la Urgenţă fiind cei care le-au spus victimelor să îşi ia sticla lor şi să meargă acasă. Dreptcredincioşii s-au declarat mulţumiţi de calitatea apei procesate, înregistrându-se cazuri de vindecare instantanee a unor afecţiuni cronice, îndeosebi intestinale – dezvoltate în anii nesfârşiţi ai guvernelor Boc. Sunt voci care afirmă producerea unor adevărate minuni tămăduitoare, câţiva ologi ridicându-se din cărucioarele lor şi atacând în direct recordurile lui Usain Bolt. Omologarea minunilor va fi însă obiect de studiu pentru Patriarhie, existând unele indicii că respectivii ar fi fost, de fapt, membri în Putere ai USLainului local.
În concluzie, a fost minunat la Bobotează. Oamenii s-au întors spre cele sfinte şi binemeritate, asemenea nevoitorului creştin Năstase. E adevărat că toţi beneficiarii unor astfel de procesiuni au şi drept de participare la Boboteaza urnelor. Dar, deşi democraţia este imperfectă, e singura ce ne dă acces la butoiul sfânt, tras din greu de fraţii noştri de cruce.
Foto: ZIUA de Constanta
Exclusiv online
