Probabil că, pentru acest text, voi fi condamnat în iad, însă ce să-i facem, cu toții trebuie să ajungem, după moarte, într-un loc fictiv de genul acesta. Bine că nu o să ajung în Nirvana, că acolo chiar nu e de stat, nu se întâmplă nimic!
Citeam ieri un material la colegii de la Hotnews, relativ la o adresă a celor de la Asociația Secular Umanistă Română către Ministerul Educației, privitoare la conținutul unui manual de Religie pentru clasa a III-a. Pe lângă faptul că o să ardem toți în iad dacă facem fapte bune, însă nu credem că Dumnezeu există, o serie de întrebări mi s-au părut de-a dreptul haioase. Cică zice Sfântul Manual: ce porunci încălcăm dacă:
- Purtăm la gât altceva decât o cruciuliță?
- Facem bășcălie despre Dumnezeu sau chestii sfinte?
- Duminică, în loc să mergem la biserică, ne uităm, ca niște copii păcătoși de 9-10 ani, la desene animate?
Faptul că asemenea lucruri încă se mai discută cu oameni atât de tineri, faptul că, în continuare, sunt băgate cu forcepsul fel de fel de învățături al căror loc este cu totul altundeva, de la curtea bisericii la propria sufragerie, nu mă fac decât să mă întreb, din nou, ce Dumnezeu mai caută religia în școală?
Adică eu înțeleg că om fi noi un neam creștin, da’ cică statul era separat, prin Constituție, de Biserică. Adicătelea suntem și noi un fel de stat laic.
Pe lângă argumentul ăsta că am fi neam de creștin încă de când Sfântul Andrei se plimba printre daci și romani pe aici, cei care vor religia în şcoli mai zic ceva: vezi Doamne, fără religie, copiii nu ar putea fi învățați ce e bine și ce e rău. Cu alte cuvinte, dacă nu le spunem că o să ardă în Iad, micuțul Georgel și micuța Georgeta nu vor înțelege că e greșit să se tragă de codițe sau să-și fure sandviciurile. Mie mi se pare totuși că basmele sunt de departe mai educative decât Biblia la partea aceasta. Nu ar fi mai frumos ca, în locul orelor de religie, să avem ore de basm pentru cei de clasa a III-a?
Mai am ceva de zis şi apoi închei. Foarte mulți părinți care spun că avem nevoie de ore de religie în școală spun că totuși copiii lor nu au voie să joace fel de fel de jocuri pe calculator. Adică, cum ar veni, copiii nu pot vedea o violență cu adevărat fictivă, dar atunci când li se povestește în detaliu despre Iad sau Apocalipsă e mai bine? Păi, asta e o probă de inconsistență mai mare decât Victor Ponta vorbind despre cinste.
Deci, dragi părinți, dacă vreți ca micuții voștri să învețe religie, o puteți face cu cea mai mare plăcere. Puneți cu toții niște bani, angajați un absolvent de Teologie și vă faceți de cap cât vreți. Iar cât privește Ministerul, acesta are doar două soluții: fie scoate orele, fie umple pereții cu toate semnele religioase, de la cruci la statui cu Buddha. Măcar să mimeze neutralitatea dacă nu se poate separa de religie.
