Cu foarte mici excepții (pe care le poți număra pe degetele de la o mână)concursurile de talente muzicale din România produc lăutari. Bine, e un format internațional și sunt destul de sigur că-i aceeași situație și peste hotare, dar cum trăitul în România ni-l ocupă tot Badea o să ne rezumăm la spațiul carpato-danubiano-pontic.
În primul rând, nu ești un talent dacă știi să cânți piesele altora. Ești o copie. Să cânți piesa cuiva și să aduci o notă personală poate trece drept talent, dar să imiți papagalicește e o limbă metaforică-n fundul unui artist. Și lăutărie. Talent e când iei o foaie de hârtie, un pix, un instrument în brațe, și-ți compui singur o piesă, fără să-ți facă Moga versurile, ori Brenciu muzica și tu s-o cânți ca un roboțel. Dar asta deja e pentru un nivel mai avansat, când deja ai câștigat vreunul dintre concursurile menționate mai sus. În principal, dacă lumea te felicită pentru prestația ta de la X Factor/Vocea României te poți considera un fel de Miss/Mister Karaoke. Și trebuie să rămâi conștient că-n competiție rămân mai mereu cei cu o poveste personală mai șocantă.
Așa că, dacă te simți lezat că te-am făcut netalentat/ă nu-i vina mea. Nici societatea și nici industria muzicală. Toți marii artiști pe care-i covăruiești n-au ajuns unde au ajuns imitând timbrul vocal al unor predecesori. S-au urcat pe o scenă cu materialul lor și au impresionat. Să fim sinceri și serioși, mulți nu au voce, nici măcar una plăcută. Exagerat de mulți rockeri au fost mințiți că au o voce bună, când colo e o chițăială enervantă. Și să vrei s-ajungi precum Katty Perry e un nou nivel de hilar. A auzit-o cineva live? E jenantă.
Așa că tineri artiști, felicitări că rupeți gurile-n cluburile de karaoke, dar nu meritați statutul de cântăreți pentru că imitați. Ăia originali vor cânta pe scene, voi la nunți, botezuri și chermeze.
