„Cum ai petrecut de Ziua Europei?”. Uite o întrebare pe care și-au pus-o prea puțini. Mulți nici n-au știut ce s-a sărbătorit ieri, unde mai pui că-s mulți cei care nici nu știu unde-i Europa pe hartă. Cu toate astea, cine a sărbătorit-o pe Bătrâna și-a dat mai mult cu românismu-n frunză. O să spuneți că-i „greaua moștenire” de la comuniști să facem parade și evenimente grandioase la diferite ocazii festive, dar nu-i poți acuza pe americanii care defilează la New York, de St Patrick, de comunism. Doar că lor le iese bine orice în materie de astfel de evenimente, altfel nu-nțeleg de ce-n pozele lor zâmbesc și se bucură toți, indiferent că defilează pentru irlandezi, congolezi sau dovleci, iar la noi toată lumea-i tristă și nervoasă că stă în soare. Onțanu a reușit o mini-paradă de toată jalea, cu liceeni înarmați cu tricolorul, prichindei îmbrăcați în straie naționale și poeți de osanale. Hai că n-a învățat Ceaușescu poporul român să pupe-n fund, și s-o facă cu alai, ci s-a deprins acest „talent” din vechi timpuri.
De Ziua Europei nu voiam să văd parade, mâncare dată de pomană, steaguri imense fluturând sau întinse pe pajiști. Îmi plăcea dacă totul era simplu și chiar avea iz european. Să fi fost ziua când sărbătoream strânsul rahaților de câini și inclusiv al câinilor comunitari. Ziua când tramvaiele veneau la timp. Ziua când… (ce fac europenii civilizați și noi nu)…
De Ziua Africii propun să nu mai facem nicio manifestare, dacă aveam vreuna în program. Nu vrem să arătăm că suntem mai înapoiați și decât ei.
