Autoritatea de Supraveghere Financiară este în contradicție cu propria definiție legală, deoarece nu este independentă, autonomă și autofinanțată, atât timp cât depinde de contribuția a milioane de români la salariile propriilor angajați care au fost puși în funcții pe criterii politice, nu pe competențe. Mai mult, spre deosebire de Banca Națională, al cărei model de organizare încearcă să îl preia, ASF nu întreprinde nici măcar o singură operațiune comercială care să-i aducă venituri, ea trăind exclusiv din sumele obținute prin taxarea unor afaceri private.
Nu este numai o contradicție în termeni, ci și un ditamai conflictul de interese. Luăm ca exemplu piața asigurărilor, pentru care tocmai ce s-au procopsit cu o anchetă penală și o trimitere în judecată care, sperăm, va duce la căderea capului acestei afaceri de famiglie, Dan Radu Rușanu.
ASF supraveghează asiguratorii. Asiguratorii „întrețin” structura ASF prin plata de taxe și comisioane reprezentând procent din primele încasate de primii. Consumatorul (asiguratul sau păgubitul) este chipurile „apărat” de ASF în raport cu asiguratorii – dar, desigur, consumatorul nu plătește nimic direct la ASF. Pe cine credeți că va “apăra” mai temeinic ASF: pe asiguratorii care-i întrețin salariile, sau pe consumatori (asigurați/păgubiți)? Cine plătește, are dreptate în acest sistem ticăloșit. De aceea nu mă mir că procurorii DNA au în vizor Carpatica. Poate se vor extinde cu cercetările și către Euroins și alții.
Din păcate, modul în care a fost “gândit” ASF este cel de suprastructură financiară (definiția reală este o "căpușă"), care funcționează parazitar pe seama unor instituții care "colectează" banii cetățenilor sub diverse forme obligatorii, impuse de către stat: asigurări, pensii private șamd. Din care plătesc salarii de lux la 600 de protejați politici, rude și alte cumetrii. Să vă faceți o idee despre ce anume vorbim, un salariu ASF este echivalentul a 66 de salarii minime pe economie. Deci, guvernul se poate lăuda că a creat ca salarizare aproape 40 de mii de locuri noi de muncă. Că nu beneficiază decât 600 de protejați politici nu vine decât să întărească zicala că cine împarte, parte-și face.
