Pentru că a mai sosit un Crăciun, cu bogăția lui de sarmale, șunculițe, caltaboși și alte asemenea delicii naturale, am vrut să aflăm părerea unui specialist nutriționist. Dialogul cu Dr. Minciunicoțchi se constituie, astfel, într-un îndrumar de mare utilitate pentru orice român adevărat și ortodox, care respectă cu sfințenie tradițiile milenarului eveniment.
A. C.: Dle doctor, sunteți unul dintre profesioniștii recunoscuți ai nației în ce privește activitatea ei gastroenterologică. Întrucât adversarul dvs. de idei, Dr. Menci, beneficiază de o dietă austeră în regim închis, ați rămas singurul ce poate orienta consumatorul român pe calea adevărului alimentar. Ce ne puteți spune acum, când am mai atins pragul unui soroc fatal porcului românesc?
Dr. M.: Dragii mei, sunt fericit că pot să vă vorbesc liber, fără programare – așa cum preopinentul meu e nevoit s-o facă. Dar ce se întâmplă, nu puteți lua legătura telepatic cu domnia sa? Știam că toți din dosarul respectiv sunt mari maeștri telepați, că în gastroenterologie sunt oricum, să zic așa, handicapați!
A. C.: Dle Minciunicoțchi, știm că între dvs. și Dr. Menci este un război sfânt pe teme nutriționiste. Vă rugăm ca, în spiritul Crăciunului, să fiți cât puteți de iertător, mai ales că domnia sa nu are posibilitatea unei replici. De acord?
Dr. M.: În regulă, dacă Academia Cațavencu e pătrunsă de blândețea cristică, atunci o s-o dau și eu pe gastroenterologie mistică. Crăciunul, nu trebuie să v-o mai spun eu, se trage direct din vechile sărbători dacice ale sfârșitului de an, peste care s-au grefat mai târziu gogoșile astea sioniste cu Cristos care mânca lipii și rădăcini. Importul zeităților străine n-a atins însă tradiția dacică în esența sa, urmașii lui Decebal păstrând vie sacralitatea sacrificiului. Normele organismelor internaționale la care am aderat, din păcate, nu ne permit să mai facem sacrificii umane, atât de necesare bunului mers al societății. Acum când doar băgăm în cantonament un tâlhar ca Dr. Menci suntem acuzați de sacrilegii telepatice, că mă și ia râsul ca pe daci în fața sulițelor!
A. C.: Dle doctor, vă rugăm din nou…vorbiți-ne despre însemnătatea Crăciunului numai din punct de vedere nutriționist și fără polemici cu cei aruncați azi printre sulițe carnasiere. Vedeți sacrificiul ca pe o necesitate istorică românească?
DR. M.: Absolut! Avem Miorița, Meșterul Manole, baladele haiducești etc, toate bazate pe ideea sacrificării sacerdotale. Noi și când înlocuim un Președinte avem porniri dacice, de a-l arunca pe predecesor în suliță, chiar dacă am rămas doar cu tendința orală. Câți n-ar vrea să-l însulițeze pe Băsescu, în uralele mulțimii?
A. C.: Am înțeles, dar noi am prefera să atingem latura nutriționistă a sacrificiului. Nu este un exces acest Crăciun sângeros, cu sângerete ucis masiv prin tradiția tot dacică a băutului cu butoiul?
Dr. M.: Nicidecum, dietele vegetariene sau vegane sunt o mare porcărie! După mine, aș generaliza și permanentiza Crăciunul! Escrocul ăla de Menci ne băga nouă în cap aiureli vegetale, iar el se îndesa cu ceafă afumată și sarmale! Să nu-mi spună mie că era gras de la uruială cu iaurt, că nu și-a găsit fraierul! Ca să nu mai zic de smântânirea ICA pe căi deloc telepatice…
A. C.: Dle Minci, am vrea să vă hipnotizăm în așa fel încât să uitați puțin despre rivalitatea cu dumnealui. De ce este benefic consumul masiv de carne?
Dr. M.: Omul a apărut și a evoluat ca vânător, iar ierburile le-a folosit exclusiv pentru condimentarea meniului de bază. Nu avem degeaba canini în gură, ăștia n-au apărut ronțăind ghindă. Sunt un mare adversar al postului introdus de escrocii numiți popi între obiceiurile pământene. Se produc dezechilibre grave la reluarea consumului intens de carne, n-auziți cum sună neîntrerupt sirenele în perioada asta a anului?
A. C.: Alții, ca Dr. Menci, susțin că tocmai renunțarea bruscă la alimentația de post ar fi dăunătoare, în sensul că ar fi mai bine dac-am rămâne pe dietă preponderent vegetală.
Dr. M.: Păi mincinosul și-a atins visul, îi dau ăia regim de austeritate de-o să-l aducă la siluetă de stâlpnic! Nasol când propriile "sfaturi" ți se aplică și ție, nu?
A. C.: Insistăm, să-l lăsăm în grija nutriționiștilor specialiști în balastru pe Dr. Menci. Ne întoarcem la Crăciun. Ce recomandați, care sunt beneficiile dietei respective?
Dr. M.: O să vorbesc strict la obiect și subiect, dă-l în caltaboșul meu pe Menci! Vă expun punctual virtuțile fiecărei specialități de Crăciun, așa cum le-am identificat eu după atâția ani de cercetare fără să vând ca alții institute specializate, chipurile. Deci:
– Ciorbele și borșurile de Crăciun, în feluritele variante, cu potroace sau nu: sunt indicate în toate regimurile care urmăresc diminuarea rapidă a circumferinței taliei și scăderea dramatică a numărului kilogramelor. Au efect antispasmodic, antiinflamator la nivelul intestinelor, coleretic și colagog. Românul-dac a știut asta dintotdeauna la nivel intuitiv. Amintiți-vă străvechea vorbă de pe la noi: orice aș mânca, fără o ciorbă nu sunt sătul!
– Caltaboș, tobă, lebăr, sângerete, răcituri șamd. Excelente stimulatoare ale fermentației gastrice naturale, cu un rol deosebit în reducerea colesterolului și trigliceridelor. Recomand consumul insistent al jumărilor și șuncii cu șorici în această perioadă, rezultatele putând fi vizibile în prospețimea fizică a consumatorilor de-a lungul întregului an.
– Sarmale, de preferință cu șuncă multă și afumătură printre ele. Se afirmă, total eronat, că sarmalele ar fi fost aduse la noi de către turci. Ele sunt o veche creație venind direct din aportul sarmaților la etnogeneza românească. Popor războinic și trăind mai mult în fuga calului, sarmații preparau sarmalele cu dublu scop: hrana proprie, fiind ușor de consumat în galop, și folosirea lor în luptă, atunci când se terminau săgețile. O sarma bine țintită în adversar făcea ravagii pe câmpul de bătălie, iar sarmații erau maeștri în catapultarea lor. Dintr-o ramură a sarmaților, alanii, s-au desprins iașii, cei care au fondat orașul cu același nume și au pus bazele vestitelor sarmale moldovenești. Pe scurt, mâncați cât mai multe sarmale imediat după ciorbă. Combinate cu țuiculiță naturală de prune, fac minuni digestive inimaginabile pentru un bulgar ca Mencinicopschi!
– Fripturi, frigănele, grătare și alte variante. Extraordinare remedii coleretice, diuretice, hepatoprotectoare, hipoglicemiante, antidispeptice, ca să enumăr doar câteva dintre efectele salutare. Recomand a se administra cu o foarte mică pauză după sarmale, timp în care se va pregăti colonul cu vin românesc de calitate, fără sulfiți. Din acela prea ca la țară, ca să priceapă toată lumea!
– Țuica, pălinca, horinca, șlibovița etc nu trebuie să lipsească în administrarea meselor de Crăciun. Ajută la topirea rapidă a grăsimilor îngurgitate, făcând repede loc liber pentru asimilarea altora așteptând aburinde în farfurii. Vinul trebuie să fie roșu, vârtos, așa cum le plăcea strămoșilor daci, care îl serveau în regim continuu, precum în unele regiuni de azi ale Moldovei. Când aud că vinul roșu face tensiune mi se ridică mie tensiunea ca lui Menci după sentință! Nu cunosc remediu mai eficient în combaterea tensiunii arteriale, mai ales în combinație cu bere din belșug. Aici nu trebuie să mai vin cu amănunte suplimentare, tot românul știe bine: vinul după bere e plăcere, invers e puțintel cam neplăcut; din cauza unor reacții fiziologice pe care, vorba nutriționistului Ceaușescu, nu e cazul să le discutăm aici.
A. C.: În concluzie, dle Minci, recomandați să mâncăm și să bem pe rupte în zilele de Crăciun, asta fiind un fel de panaceu universal. Atunci de ce sunt asaltate secțiile de Urgență ale spitalelor în perioada sărbătorilor?
Dr. M.: Vă zic eu imediat de ce: pentru că escroci ca Mencinicopschi au derutat populația cu așa-zisele lor sfaturi nutriționiste, în timp ce ei făceau mațul gros din averea Statului. Plus criza economică a ultimilor ani, ce a adus mulți români în situația să consume otrăvuri vegetale și să bea porcării în genul pufoaicei la țoi. Sistemul digestiv al nației a suferit transformări distrugătoare, dispărând puritatea colonală de altădată obținută prin consumul lui Ghiță pe tot timpul anului. Dacă Ceaușescu lăsa carnea și țuica poporului la locurile lor de secole, acum își ținea liniștit dieta lui rațională în admirația nețărmurită a dacilor liberi. Așadar: la atac, români, n-au ei ambulanțe cât putem noi să celebrăm de Crăciun!
