Să găseşti o coafeză care să nu te primească cu aceeaşi plăcere cu care ar ronţăi cuie, care să te strecoare în programul ei aglomerat cu ocazia tuturor celor 230 de sărbători de peste an şi cu care să poţi bârfi, în voie, variate subiecte şi persoane din viaţa ta este chiar mai important decât să găseşti o coafeză care să ştie să şi tundă.
Când găseşti o coafeză care îndeplineşte condiţiile de mai sus, dar ea pleacă să aranjeze peruci pe vase de croazieră, viaţa ta de femeie activă, complexă şi rafinată (aşa cum suntem toate, nu?) devine mult mai dureroasă decât epilatul cu zahăr.
Cu cât ţi-e mai lung părul, cu atât îţi cresc frustrările, scandalurile acasă şi nervii la birou. Prietenii în ale căror fotografii de nuntă apari cu părul electrizat acoperind figura naşilor nu-ţi mai răspund la telefon, rudele îţi amintesc, cu bunătate, cât de elegantă obişnuiai să fii cândva şi tu ajungi încet să ocoleşti toate oglinzile.
Se ştie că orice criză din viaţa unei femei nu poate fi depăşită decât cu o sesiune lungă şi costisitoare de shopping şi cu o schimbare radicală de look. Este cunoscut şi faptul că cele două metode nu pot fi eficiente decât folosite împreună şi că orice doctor recomandă doze repetate din prima.
Plecarea coafezei mele mi-a provocat o criză care, după obişnuita perioadă de bocet de două luni, se cerea depăşită cu o schimbare de look. Dar de-abia atunci a început calvarul!
Mi-am sunat toate prietenele, încercând să găsesc persoana care să îndeplinească toate calităţile coafezei ideale şi care să se afle la o distanţa rezonabilă, astfel încât să nu fiu nevoită să-mi iau trei zile de concediu pentru un banal crestat de vârfuri. Am găsit-o, într-un târziu, cu ajutorul unei cunoştinţe, căreia îi sunt datoare şase luni de meditaţii la engleza cu băieţelul dânsei, prea obraznic să fie meditat de o profesoară adevărată.
Am intrat în salon cu emoţia primei zile de şcoală, taman la ora la care doamna urmărea nunta lui Pepe Pască cu Pastramă. Ştiam că începusem cu stângul. M-a întrebat răstit ce vreau şi de-abia am putut să bâigui, cu toate complexităţile mele rafinate, „o schimbare de look” …
– Adică ce schimbare? a tunat ea. Să fie scurt, să fie lung, să fie blond, să fie roşu, să fie drept, să fie creţ, să fie des, să fie rar, să…
– Să fie cu cărare pe dreapta, am răspuns eu, cu lacrimi în ochi, în pragul celei mai mari crize stilistice din viaţa mea.
