* Deoarece nu prea ştiau turcii de ce parte se situează în conflictul din Orientul apropiat lor, s-au scărpinat puţin pe sub fesul naţionalist al lui Erdoğan şi au ajuns la concluzia că tot ce-ar putea fi mai nimerit e aruncatul mucilor în halviţă. Aşa c-au doborât avionul rusesc aflat în trecere, că tot nu-i nimereau ei mai deloc pe jihadiştii fraţi întru Allah. Chestia asta îl va face pe Putin să vadă şi mai abitir în toţi care strigă Allahu Akbar, cu o armă sau nu în mână, ţinte numai bune să fie luate în colimator. Incidentul cu avionul distrus şi piloţii morţi poate fi cireaşa de pe coliva războiului şi împărţirea lumii belicoase în două. Dumnezeu şi Allah să le dea acum raţiune Marilor Puteri, dacă în tărtăcuţa înfierbântată a erdoğanilor e loc berechet de zburat cu avionul. Á la turca, bre!
* Obama vine şi el cu singura replică posibilă pentru un fel de Geoană ajuns Preşedinte USA: "Turcia are dreptul să se apere!" Vezi Doamne şi Allah (el îi are pe amândoi în certificatul de naştere), avionul rusesc tocmai intenţiona să-i arunce o bombardea lui Erdoğan în musaca şi reacţia turcească a fost perfect justificată. Asta-i ca şi cum i-ar fi doborât Ponta avionul lui Rogozin când cu survolul, în loc de respingerea diplomatică a accesului aerian. Măcar Ponta ar fi găsit o justificare mai temeinică, dând vina pe rusofobul Băsescu.
* Hotărât lucru: mintea de pe urmă a multor francezi nu există. Abia scuturaţi cu kalaşnikoavele în numele monoculturalismului multiculturalilor adoptaţi în inima Europei, bravii francezi au ieşit să se bată stradal cu forţele de ordine – în sprijinul sosirii nezăgăzuite a valurilor de emigranţi musulmani. Probabil că evreul ăla de Nostradamus şi alţii ca el ştiau ei ce ştiau – dumnezeii toţi îşi dau mâna atunci când au anumite planuri cu Istoria. Iar planurile astea se pun în practică uşor, luându-le minţile oamenilor. Mâine-poimâine vom asista şi cum spaniolii, luaţi la vale de torentele corect-politice, se vor sinucide pe capete ca să răscumpere astfel complexul de vinovăţie pentru persecutarea incaşilor de către inchizitorii conchistadori. N-ar trebui oare să ne autopedepsim şi noi ca Decebal, să plătim echitabil trădarea lui Bastos?
* Dan Şova n-a mai fost uns cu mir în Parlament, ci i s-a dat la mir prin încuviinţarea arestării şi cercetării juridice. Grele vremuri a prins specialul Dănuţ, neavând niciun băsist pe care să dea vina pentru evidenta prigoană politică din cazul său, când până şi colegii de partid, urmând îndemnul lui Dragnea, l-au demiruit fără drept la recurs. Am ajuns timpuri ce-l fac, probabil, pe regretatul mare jurist Iorgovan să iasă din mormânt şi să bântuie o Românie unde, nu de mult, traficul de influenţă răsplătit cu 100.000 euro te îndreptăţea doar să-ţi faci puţin mâna pentru primul milion; de care nu te întreba decât Partidul, dornic să te ţină cu cotizaţia la zi.
* Că tot veni vorba: fiului de poet Şova i s-a scris o operă juridică în şapte volume, dosarul său având trei mii de pagini. Vă daţi seama că, în cazul moştenirii talentului liric al tatălui şi condamnării cu executare, amicul lui Ponta va trebui să scrie cel puţin şapte volume de versuri, să iasă şi el măcar după şapte luni ca Niculae, dinozaurul împăietor de elefanţi?
* Black Friday-ul a fost un succes şi anul acesta. Deşi românaşii se plâng în masă că retailerii măresc preţurile înainte de soroc ca să aibă de unde să scadă în Sfânta Vineri a Cumpărătorului, vânzările au atins din nou climaxuri impresionante. Ori (com)patrioţii noştri suferă în continuare de masochismul ciobănaşului din Mioriţa, ori se jeluiesc ca proasta din poveste la vederea drobului de sare. Din două una, am zis!
