Dacă vă scot din sărite Nadal, Vettel, Klitschko, Schumacher, Serena și Spania Under 17, 18, 19, 20, 21 și 38, atunci puteți citi acest text.
Așadar, Nadal a câștigat și US Openul, după ce a măturat cu posesorii de rachete și la Montreal, și la Cincinnati. Nu s-a găsit unul să-i deranjeze serviciul, de parcă era șef la Forțele de Muncă. Djokovic, care altădată se bătea cu pumnul în inimă de parcă voia să-și provoace infarct, avea acum o față de Hănescu răpus de lombosciatică asezonată cu deplasare de vertebre și dureri în coccis.
La fete, deși am dubii aici, Serena Williams bate la sărmanele ei contemporane precum torționarul Vișinescu la deținuți. Nu-i scapă una netorturată, de parcă racheta ei ar avea circumferința burții unui popă de 50 de ani, în vreme ce ale adversarelor abia dacă măsoară cât mijlocul unei balerine nemâncate de o săptămână.
Pe Schumacher l-am urât din prima; cu fața lui de șef de lagăr nazist, nu te așteptai decât să treacă peste toate cadavrele din Formula 1 pentru a câștiga numai el. Ăstuia și dacă i-ai fi dat o Dacie 1300, tot ar fi ieșit primul, așa că nu e de mirare de ce trebuie să iau Liv52 pentru ficat acum.
Ca și cum nu mi-ar fi fost de ajuns Schumi, Germania l-a mai inventat și pe Vettel, pentru care promit să fac cursuri de lunetist pe viitor.
Despre Klitschko nu pot să spun decât că m-aș transforma în Godzilla și i-aș da un pumn care să-l trimită pe Marte; să fiu sigur că nu vine înapoi să mă facă KO.
Ar mai fi echipele naționale de fotbal ale Spaniei, care câștigă trofee de la grădiniță până la vârsta pensionării. Pentru astea am o singură replică, izvorâtă din copilărie: „Vă tai mingea dacă vă mai prind pe aici!“
