În fiecare an se înregistrează sute de minute de întârziere pe căile ferate din România după ce, profitând de adăpostul nopții, persoane (de obicei) neidentificate fură componente feroviare. Se trece cu ușurință peste genul acesta de știri: “Mai multe componente feroviare au fost sustrase noaptea trecută între staţiile Buftea şi Periş”. Deh, la Buftea se fac filme, iar Perișul nu e Parisul…, oricum cei care „manageriază” furtul de fier vechi sunt o altă categorie de magnat român aflat sub oblăduirea organelor statului. Că “acarul Păun” în branșă sunt „magneții” – așa cum sunt codificați în nomenclatorul “reciclabilelor” amărâții care fură porţile de la casele oamenilor, uşile de garaj sau bara de bătut covoare din faţa blocului, precum și eternele capace de canal.
Poate nu știați, dar, de mai bine de 25 de ani, există o lege prin care firmele care se ocupă cu achiziționarea și valorificarea de fier vechi și alte chestii “reciclabile” nu au voie să cumpere de la persoane fizice metale feroase şi neferoase şi aliajele acestora care sunt utilizate în activitatea feroviară. Cu toate acestea, a devenit ceva banal-cotidian vandalizarea căii ferate – deși activitatea în sine se încadrează în sfera atentatului la siguranța cetățenilor și a tentativei de omor în masă.
În materie de „reciclabile”, imaginația celor care știu ce au de furat, bate la fund realitatea: s-au vandalizat cimitire (pentru cruci și fierul beton din lespezi), stații de transformare – anual câte un “magnet” este cules carbonizat de pe câte un stâlp de înaltă tensiune șamd. Ce mai urmează din momentul în care există zone unde legea o fac hoţii de fier vechi şi patronii firmelor de colectare a acestuia? Sunt zone în România profundă în care Poliţia nu mişcă un deget împotriva acestora, sau, dacă o face, acţiunile sunt sporadice, în dorul lelii şi, din moment ce se repetă și se tot repetă, fără rezultat (doar despre trenuri întârziate că s-au furat contactorii sau șina de cale ferată aflăm în fiecare an, măcar o dată pe an, de mai bine de 25 de ani!). Dacă nu ar fi aşa, nici noi nu am mai avea ce scrie despre “magneţi” altceva decât s-a cris în cărțile de “Fizică”.
Și intrăm în zona în care “politicile corecte” vin să ne închidă gura că suntem rasiști. Cei care-i coordonează pe “magneți” sunt, în 9 din 10 cazuri, țigani. Țigani cu case impunătoare și “chiușasă” sau chiar “șaptă” și “merțan” la scară – cu nivel de trai sfidător pe care nimeni, niciodată, nu îi întreabă de unde au banii cu care şi-au ridicat palatele, nici dacă au avut autorizaţii legale pentru a le construi și cărora “mascații” le bat sfios la poartă dacă li se cere să-i deranjeze cu ceva. Administraţiile locale se mulţumesc cu voturile acestora și cu asta s-a cam isprăvit contactul lor cu “autoritatea”.
De partea cealaltă, după cum scriam, “magneţii” nu ar avea de ce să scormonească după „reciclabile” dacă centrele de colectare din țară nu ar achiziţiona de la ei marfa furată. Numai că după centrele de colectare stau adevăraţii magnaţi ai traficului cu materiale reciclabile. Oameni influenţi, cu mulţi bani pe care nimeni nu-i prea deranjează. Este evident pentru orice om de bun simţ că un cetăţean nu are de unde să predea la centrul de colectare șină de cale fertă, contactori și capace de canalizare din „producția” propriei gospodării. Un simplu control la centrele de achiziţionare a fierului vechi şi obligarea patronilor acestora de a cere documente privind provenienţa materialelor suspecte ar fi de ajuns ca acest fenomen infracţional să fie măcar estompat. Dar asta ar însemna scăderea drastică a veniturilor patronilor centrelor de colectare. Or, unii dintre ei au ajuns oameni influenţi (parcă și-n Șparlament s-au aciuat câțiva), cu hoteluri şi restaurante, unde de multe ori poliţiştii locali se destind după câte o săptămână rodnică de muncă în folosul comunităţii. De “magneţi” şi magnaţi ai fierului din România.
