În proporție covârșitoare, concetățenii noștri nu au ieșit, așa cum le-o sugera tradiția, la biserică. Nici cu vecinii nu s-au întâlnit, pe scara de bloc, să mai târguiască un carmin, să mai schimbe o bârfă. Apuse sunt vremurile respective ca și placa de vinil sau bunele moravuri. În loc de asta, ei s-au trezit dis-de-dimineață, și-au deschis conturile de Facebook și au rămas acolo în așteptarea unui Semn Divin.
Pentru următoarele 7-8 ore însă, epifania a întârziat să se manifeste. Căsuța de mesaje rămânea, cu îndârjire, goală, iar singurele semne de viață veneau de la cea de notificări, unde niște neica nimeni cutezau să-i invite pe românii noștri la niște evenimente fără sens, fără legătură cu Paștele și, în general, fără niciun Dumnezeu. Doar sporadic, singura rază de lumină care le umplea wallul trist și abandonat era câte o poză cu tradiționalul ou încondeiat.
Chiar și aceste postări spirituale însă veneau de la niște oameni necunoscuți, iar statusurile care le însoțeau erau cu desăvârșire lipsite de imaginație. Paște fericit! zicea unul. Fie ca Iepurilă să fie cu voi de această Sfântă Sărbătoare! Moment în care, nemaiputând suporta atâtea clișee, mulți dintre românii noștri s-au dus în debara, și-au luat crucea imensă de tablă din grădina bunicului, câteva ouă sidefate și au început să toarne poze cu ei, doar-doar vor clinti aceste monumente de cecitate intelectuală.
Degeaba însă. În replică nu veneau decât câteva like-uri obosite, două-trei comentarii absolut stupide și, mai ales, un ocean de tăcere. Astfel, răniți de moarte în egoul lor nesatisfăcut de utilizatori Facebook, mulți dintre subiecții în cauză au recurs la gesturi extreme, cum ar fi să meargă la culcare cu lumânarea aprinsă de la aragaz între mâinile încrucișate pe piept, ba chiar să se masturbeze. Și așa s-ar putea spune că s-a mai scurs o zi din viața unei comunități care își defulează impotențele sociale prin gregaritate virtuală, iluzionându-se, mereu și mereu, că acest act mimetic de a da share îi va absolvi de absența unei vieți interioare cu adevărat profunde.
Dar știți cum se spune. Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăția fan page-urilor, a status-urilor nemestecate, a like-urilor date la plictiseală și, mai ales, a tweeturilor oligofrene. Paștele mă-sii de Facebook, că idioți ne-a mai făcut: e suficient să ne arăți un căcat și noi îl facem chip cioplit.
