Evoluţia din ultimele zile ale lui Traian Băsescu a semănat mai curând cu mersul spre casă al unui chefliu ieşit din cârciumă după prea multe păhărele. Doar că Băsescu, de astă-dată, nu s-a îmbătat cu whiskey, nici măcar cu un carcalete proletar, ci cu apa chioară a promisiunilor de corectitudine făcute de USL. Mai întâi, preşedintele a mers ferm pe trotuarul luptei temerare, spunând că nu se teme, că doar e lup de mare, că o să intre chiar în coliziune cu pedeleii dacă aceştia mai insistă mult să cheme lumea la boicot. Dar, pe când perora aşa despre curaj, a fost, probabil, în pericol să intre în coliziune cu vreun stâlp ivit brusc în calea lui, aşa că, după ce a făcut câţiva paşi împleticiţi, a trecut pe trotuarul boicotului, afirmând că acesta i se pare o soluţie corectă, de vreme ce hoţomanii din USL sunt dispuşi să facă totul pentru a-l demite.
Când credeam şi noi că i-a venit la cap mintea chefliului de pe urmă şi, confruntat cu pericolul iminent, s-a trezit instantaneu din euforia unui succes imposibil, ieri Băsescu a mai făcut o voltă pe trotuarul luptei, afirmând că, deşi lasă fiecăruia dreptul de a decide dacă merge sau nu la vot, el personal va vota. Asta aşa, în caz că nu era încă totală confuzia din capul simpatizanţilor lui, care se vor întreba: dacă referendumul este un act profund ilegitim, de ce Băsescu îl legitimează cu prezenţa lui, iar dacă Băsescu vine la vot, eu de ce nu m-aş duce? În ciuda faptului că e vulpe bătrână, Băsescu are naivităţi de lupan. Dacă vă mai amintiţi, în urmă cu mulţi ani, el promitea „demisionez în cinci minute”, pentru ca apoi să-şi dea seama că Felix şi fraţii lui sunt în stare să scoată din mânecă o lege contra preşedinţilor demisionari. În loc să înveţe ceva din lecţia asta, acum, Băsescu încă îşi imaginează că se poate lupta corect, cavalereşte, cu aceste cutre din USL.
În loc să fi zis din prima clipă „acest referendum este un simulacru de democraţie pe care nu vreau să-l girez şi îi îndemn pe românii responsabili să facă la fel”, Băsescu a ales mersul sinuos al lui „drunken master”, uitând că, în faţa loviturilor sub centură ale USL, până şi Jackie Chan, dar ce zic eu Jackie Chan, până şi Chuck Norris ar fi fost dezarmat. Mesajul pe care el îl transmite electoratului este unul confuz şi ilogic: e o măgărie de referendum, dar eu tot mă duc să votez, nu ştiu voi dacă vă duceţi. Şi este clar că prezenţa lui la urne îi va determina pe mulţi fideli să i se alăture, îngroşând rândurile votanţilor.
Sunt zeci de semnale din toată ţară că USL pregăteşte o fraudă pe lângă care cea din ’46 va fi o joacă de copii. Se va vota cu autocarele, cu microbuzele, cu târla, se vor scoate la înaintare listele cu pensionarii şi asistaţii social care primesc ajutoare de la primării, precum şi listele cu CNP-urile bolnavilor care au trecut vreodată prin spitalele girate de dottorii USL. În aşa fel, milioane de oameni care duminică nu vor ieşi din casă se vor pomeni că au „votat”, de fapt. În aceste condiţii e posibil ca votul preşedintelui nici să nu le mai fie necesar lui Dragnea, Hrebe et Co. Dar de multe ori istoria are o ironie de-a dreptul cinică, deci se prea poate ca tocmai votul lui Băsescu să fie acel „plus unu” capabil să aducă cvorumul dorit de USL. Şi astfel, în vreme ce Năstase s-a sinucis politic cu pistolul, Crin cu perna pe ochi, iar Ponta cu stiloul, Băsescu o va face cu ştampila.
El crede, probabil, că atitudinea de cioban mioritic în faţa morţii politice e cea mai potrivită în situaţia de faţă, situaţie în care ar trebui, mai curând, să doarmă cu cuţitul la brâu. Lăsându-se ucis şi îngropat în dosul stânii, să-şi audă cânii (buldogi, evident), Băsescu lasă oile de izbelişte, să fie mulse, tunse şi jupuite de nişte ciobani mult mai ortomani şi mai hoţomani. Iar oilea astea, care pe moment se vor bucura că li s-a schimbat baciul, vor sfârşi behăind de necaz şi, aşa cum bine zice Artanu, „privind nutreţul cu multă poftă, din care vor consuma iarna întreagă”.
