A fost descifrată public enigma misterioasei şi inexplicabilei alegeri a lui Băsescu drept Preşedinte al României: catastrofa a fost posibilă datorită refuzului lui Florin Călinescu, atunci când Virgil Măgureanu i-a propus candidatura. "Nu vrei, nu! Atunci o să-l fac pe Traian Băsescu preşedinte", ar fi glăsuit şerpilianul cu ochelari. Zis şi făcut, şi-a scos fluierul magic şi toată suflarea românească a intrat sub iluzia colectivă a elevării şarpelui băsist din sac în pitpalac. Acuma, dacă facem eforturi să ne imaginăm 10 ani de dictatură florincălinesciană, s-ar putea să avem cu toţii destule probleme. Ar fi prezidenţiat deghizându-se în Angela Merkel, ţinând sus chestiunea zilei despre ordine şi disciplină? Ne-ar fi spus zilnic bancuri şi apropouri la bastonul lui de preşedinte-jucător pe scena din dormitor?
Un lucru e sigur: ar fi fost multă concordie azi în România, care nu s-ar mai fi împărţit în două tabere după principiul băsism vs antenism. Gigi Becali şi-ar fi băut cafeaua la Cotroceni, înainte de a da o tură pe la Comisia Juridică din Parlament; Adrian Năstase ar fi devenit eligibil pentru a treia poziţie, după Luvru şi Ermitaj; Lotul Fotbalului ar fi rămas la loc cu verdeaţă de stadion, ridicându-şi castele şi plângându-se ca sărmanul Copos de lipsa banilor. Primarii şi preşedinţii CJ s-ar fi ocupat liniştiţi cu problemele lor locale, fără teama că-i urmăreşte vreun DNA, de la Cluj-Napoca până-n America. Naşu Mircea Băsescu nu ar fi avut dificultăţi în a-şi respecta promisiunile şi obligaţiile faţă de rude. Iar Traian ar fi băut un şpriţ la Golden Blitz cu bunii amici Voiculescu, Vântu, Patriciu & Co. Nu-i aşa că regretaţi şi voi vremurile liniştite şi apuse? Eu, unul, i-aş tăia pensia aia nesimţită lui Măgureanu măcar cu 25%, să simtă pe pielea lui solzoasă ce-a făcut!
