Ies într-o dimineaţă de la o farmacie de cartier. Ca tot românul, mă doare capul. După câţiva metri mă acostează un domn foarte asemănător cu Yeti.
Zice: „Șefuʹ, uite io nu vreau să te aburesc ca alţii că m-am rătăcit prin oraș, că-mi trebuie bani de medicamente sau alte prostii d-astea. Am şi io nevoie de 6 lei să-mi iau o sticlă de vin. Că n-am mai băut vin de hăă, hăăă…“ Era ușor agitat, părea într-adevăr că nu mai băuse de mult decât spirt sau țuică de pufoaică.
Uite aşa mi-a devenit simpatic Yeti şi i-am dat bani să-şi ia ce-și dorea. Mă și gândeam că se repede la vreo „Săniuță“.
Intru în maşină și dau să plec când îl văd pe omul meu uşor dezorientat. Face câțiva pași, se întoarce, apoi schimbă direcția din nou. Mă căuta. Mă vede la volan şi ridică într-o mână sticla de vin la pet, victorios de parcă era Federer la Australian Open după ce-l bătuse pe Nadal. Îl salut militărește din maşină, apoi mă apucă râsul şi-mi zic: uite că mai există şi români oneşti!
Vin Diesel
