După cum aţi citit ieri pe site în articolul caţavencului Gabriel Tudor, parapsihologia e un factor determinant pentru viaţa noastră politică. Cel puţin aşa susţine distinsul consilier parlamentar Valentin Gheorghiu, creatorul vestei menite să-i apere pe purtători de influenţele malefice subtile. Ca de obicei, invenţiile româneşti geniale văd lumina omologării ori pe alte meleaguri, ori – ca în cazul de faţă – prea târziu. Dacă această minune energetică ar fi intrat în dotarea forţelor patriotice la timp, astăzi nu am mai fi avut parte de cele două ghinioane esenţiale ale naţiei: prezenţa băsismului malefic în incinta Cotrocenilor şi preconizata înlocuire a acestuia cu energia letargică generată de viitorul prezident Crin.
Momentul de graţie negativă s-a materializat după decizia istoricului meci de la alegerile prezidenţiale din 2009. Să rememorăm evenimentele: în colţul portocaliu, consiliat de reputatul antrenor parapsiholog Aliodor Manolea, s-a prezentat (în huiduielile publicului lovit electromagnetic cu Antenele) deţinătorul titlului, adevăratul nostru preşedinte-jucător de talie internaţională; cel cunoscut în State ca Traian Ceauşescu, iar în presa Rusiei sore şi prietene drept Trojan Basesku, tatăl EBEI ştiute şi ea, tot pe acolo, ca mama lui Victor Ponta. O altă paranteză: aveţi dreptate, în Rusia încă se bea la locul de muncă, tradiţie grav afectată în România prin aderarea la regulamentele UE. El (Băsescu) şi-a pus centura prezidenţială în joc nu din cauză că asta i-a făcut vreo plăcere, ci pentru că aşa prevede regulamentul Constituţiei. Recomandat prin stilul agresiv şi de slăbire constantă a adversarilor, la pachet cu o rezistenţă fabuloasă a ficatului, titularul Trojan (să-i zicem şi noi tot aşa, din respect pentru imnul naţional) a părut obosit la ora meciului, casele de pariuri TV dându-l perdant sigur.
În colţul roşu s-a bătut pentru Patrie challengerul Mircea Geoană, pregătit temeinic ani la rând în sălile din SUA şi întărit prin vizita de ultimă oră, înaintea partidei, la observatorii moscoviţi. (Tot o vizită de ultim moment a decis rezultatul final, cum bine ne amintim cu toţii.) Pretendentul la titlu Johnel (el afişând mereu o interfaţă americană) a intrat în dispută excelent antrenat şi sfătuit, făcând însă greşeala de a neglija partea energetică. În formă de zile mari, Johnel a luat un start furtunos, promiţând spectatorilor aflaţi în diaspora 20.000 de euro/cap de emigrant din bursa meciului, în caz de victorie; a lovit spectaculos din toate poziţiile avute în cariera politică şi, împins continuu de la spate de antrenorul Năstase, şi-a dominat clar adversarul uzat de exerciţiul îndelungat al Forţei.
“Bombardierul (B52) de la Cotroceni” a părut rămas fără muniţia obişnuită şi cu burta avionului aproape goală. El a preferat o tactică de temporizare, păstrându-şi puţinele resurse pentru o contră norocoasă; iar aceasta a venit cu ajutorul violetului Manolea care, concentrându-şi toate abilităţile pe contracandidat, a reuşit să-i inducă o transă cu finalizare în jacuzziul sponsorului Vântu. Lovitura directă, administrată de dictator în ultima repriză, adică ceasul al doisprezecelea, l-a zdruncinat serios pe Johnel; mesmerismul manolean a dublat atunci cu un croşeu năucitor, determinându-l hipnotic să recunoască scăldatul nocturn cu SOV, în vaietele flatulente şi smulsul părului din nas al managerului Voiculescu. Decizia a venit în prelungiri, apelându-se la arbitraj străin contestat şi azi din Dăbuleni de victima atacului psihotronic.
Rezultatele sunt binecunoscute: publicul vizat s-a lins pe bot de cei 20.000 de euro promişi, membrii echipei roşii de contractele făgăduite după biruinţă şi, cel mai dramatic, efectele perverse ale atacurilor energetice l-au lăsat pe Johnel într-un groggy prelungit până în zilele noastre, stare ce îl face să muşte, uneori, mâna stângă care l-a hrănit şi aruncat în arenă.
Aşadar, iniţiativa consilierului Gheorghiu este una binevenită pe scena politică, bătăliile decisive nedându-se, cum cred mulţi naivi dintre noi, în planul gregar al votului la urne, ci în acela invizibil al radiaţiilor parapsihologice. Să sperăm că domnia sa va dovedi responsabilitate şi va pune epocala invenţie la dispoziţia oricui, în interes naţional. Să ne gândim şi noi o dată, liberi şi neinfluenţaţi, la binele astral al Patriei; aşa cum şi cei asemenea dumnealui gândesc şi muncesc liber, fără intervenţia prevăzută (teoretic doar) de lege a psihiatrilor în mersul politichiei dâmboviţene.
Exclusiv online
