Chiar dacă inventivului Victor Ponta nu i-a venit încă ideea de a impune şi taxa pe mersul la Revelion, este cât se poate de clar că, după 1 ianuarie 2014, românii vor plăti statului dări, biruri şi impozite, cât n-au plătit până acum toţi strămoşii lor, de la amibă şi parameci încoace. Partea mai nasoală e că greul îl vor duce, ca de obicei, românii care muncesc, în vreme ce ăia care fie au muncit cândva, fie nu muncesc, fie nu vor munci niciodată, considerând că munca-i pentru tractoare, vor ridica din umeri şi vor spune, ca Moromete: „Nu-ţi plătesc fonciirea, că n-am. De un’ să-ţi dau dacă n-am? Păi tu crezi că noi fătăm bani?”.
Şi, la drept vorbind, nici n-ar fi frumos şi politicos să înapoiezi statului pomenile, indemnizaţiile, alocaţiile şi ajutoarele sociale pe care abia ţi le-a dat în 2013, adevăratul „an al victoriei”. După cum cu siguranţă vă mai amintiţi, acum o vară premierul se jura să-i sară lui ochii, cu tot cu ochelari, dacă se va atinge de taxe, dacă va mai lua măcar un firfiric din banii românilor, şi aşa drămuiţi de Boc. Pe hârtie, lucrurile erau clare şi guvernul de cinstiţi ştia ce-are de făcut: să-i strângă de piept, gât sau diverse alte organe a rău-platnicilor, să stopeze evaziunea, să elimine birocraţia.
În realitate însă, lucrurile au stat taman pe dos: guvernul nu le-a cerut nimic rău-platnicilor, care tocmai votaseră USL-ul cu două mâini (başca mâna moartă a strămoşilor!), nu s-a atins de marii evazionişti, căci cotizaseră la greu în campania electorală a „guvernului de cinstiţi” şi nici partea cu funcţionărimea frecătoare de dudă n-a rezolvat-o, fiindcă era şi păcat să dea afară birocraţii pedelişti şi să nu angajeze în locul lor şi mai mulţi birocraţi, liberali şi pesedişti.
Evident, când au tras acum, la final de an, linia roşie a bilanţului, Chiţoiu şi ceilalţi pricepuţi au văzut că situaţia e albastră şi, în disperare de cauză, s-au apucat să inventeze taxe, unele atât de aiuristice încât ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. Am putea fi tentaţi să credem că o asemenea atitudine e inconştienţă totală, că şnapanii care ne conduc şi-au pierdut orice raţiune şi orice ruşine – în cazul fericit că le-ar fi avut vreodată – şi vor, pur şi simplu, să se sinucidă politic.
Total greşit. Pentru că indivizii pe care românii i-au proţăpit în fruntea bucatelor anul trecut nu-s deloc inconştienţi, ci se bazează pe o logică imbatabilă. Ei ştiu că, indiferent cât ar fi de mari nemulţumirile, nucleul de şoşonari, care au reprezentat, de la FSN încoace, baza lor electorală, nu-i va părăsi. Sunt milioane de oameni, în ţara asta, care au îndurat, pe timpul lui Ceauşescu, umilinţe şi mai mari fără să crâcnească. Sunt milioane care au răbdat cei „3F” – foamea, frica şi frigul – cu un stoicism demn de o cauză mai bună.
Oricât de greu le-ar fi, oricâte taxe le-ar mai pune Ponta, oricâte piei sau livre de carne le-ar mai tăia de pe spinare, aceşti oameni vor răbda, pentru că sunt obişnuiţi să rabde, ba manifestă chiar o voluptate a strânsului curelei, întrucât au, astfel, prilejul să-şi aducă aminte, cu nostalgie, de vremurile când erau tineri şi îndurau binefacerile Epocii de Aur. Pe ei, pe cei care-l regretă pe Ceauşescu, se bazează Ponta, dar şi pe lehamitea care i-a cuprins pe ceilalţi români. Fanatismul unora şi nepăsarea altora – iată monştrii născuţi de somnul naţiunii.
Doar dacă românii care acum se mulţumesc să spună, plin de lehamite, „să-i ia dracu’, toţi sunt hoţi!” se vor urni din case şi vor cere, în stradă, guvernanţilor să nu-i mai umilească, să nu le mai pună taxe aberante, să înceteze jaful organizat, vom putea spera ca lucrurile să se schimbe. Dacă însă ei se vor complace în nepăsare şi nu vor face nimic ca să spargă această vrajă a adormirii naţiei, monştrii vor continua să-l încălzească la pieptul lor pe „micul Titulescu”, nutrindu-l cu laptele minciunii, până ce el va creşte, devenind „marele Ceauşescu”.
Exclusiv online
