Revenirea Jupânului! Preşedintele jucător se întoarce! Atenţie!, bestia politică s-a trezit!
Toată presa se agită de mama focului sau este agitată, mai bine spus, de revenirea lui Traian Băsescu în prim-planul arenei circului politic.
Ca şi cum ar fi fost plecat în altă galaxie. Pentru că dacă a rămas în aceeaşi galaxie cu Terra şi, implicit, cu România, ar fi un colosal truism şi o imensă inepţie să creadă cineva că ar dormi sau s-ar apuca de grădinărit şi crescut nepoţei. Revenirea lui Traian Băsescu pe esplanada mediatico-politică a devenit piperul şi sarea puse în hrana consumatorului român de senzaţional şi pe rana celor care credeau că acest personaj şi-a dat duhul odată pentru totdeauna din viaţa politică şi publică a show-ului românesc.
Probabil că numai copiii sau bătrânii senili complet, deconectaţi de la realitate, mai pot crede că, atât timp cât mai există fizic în această lume, Traian Băsescu ar renunţa la a face şi a fi ce ştie să facă şi să fie mai bine- un pişicher politic.
Deh, se spune că suma viciilor rămâne constantă, iar, la Traian Băsescu, unul dintre cele mai aprige şi neostoite dintre vicii rămâne pasiunea lui tulburătoare, vorace şi atroce pentru putere. Nu şi pentru politică.
Majoritatea crede că politica reprezintă esenţa puterii în orice stat al lumii şi că, în afara politicii, numai banul poate să mai confere o asemenea anvergură şi nesăţiozitate a puterii.
În cazul lui Traian Băsescu, politica devine un element secundar, dezabuzat, ilar şi numai bun de dus în târg şi de făcut de râs, asemenea unui mârţoage care ar face nici cât o ceapă degerată dacă stăpânul ei nu ar fi cel care să o posede şi să o plimbe, să o hrănească şi să-i crioasca destinul.
Traian Băsescu nu a ieşit niciodată din zona de putere. Singurul lucru pe care l-a făcut, calculându-l la milimetru, aşa cum îşi calculează de altfel orice mişcare, a fost să spună un “ ADIO!” sonor şi emoţionant, în urmă cu un an când, pe o ploaie măruntă, câinoasă şi dătătoare de spleen, o ţară întreagă asista cu sufletul la gură şi cu lacrimi strivite discret şi usturător în colţul ochilor la plecarea de la Cotroceni a celui care, timp de 10 ani, a făcut istorie din România, inlăţându-şi ilustra-i persoană pe ruinele ei.
De atunci încolo, ţara a rămas tot cu sufletul la gură, dar cu ochii uscaţi şi dornici de a privi în urma preşedintelui plecat.
Pentru că ţara aşteaptă şi acum ca cel care a creat o adevărată fortăreaţă a puterii din însăşi politica ultimilor 10 ani, cel care a domestiticit Justiţia şi a făcut-o să umble la picior şi să se ridice pe labele dinapoi pentru a-şi primi bucăţica de zahăr, cel care a făcut din Constituţie o cărticică umoristică de buzunar, cel care a transformat culoarele Cotroceniului într-un budoar şi a ridicat întâlnirile la şpriţ şi cântecul de pahar la rang de artă a comunicării şi lobby politice să vină în faţa poporului şi să spună, cu subiect şi predicat, “ Sunt vinovat pentru că voi m-aţi ales, m-aţi iubit şi m-aţi hrănit cu viaţa, mintea şi opţiunile voastre politice”.
Şi, iată, aşteptarea a meritat. Traian Băsescu nu s-a lăsat rugat prea mult. A reapărut în plină forţă, în prim-plan şi cu un sac plin de noutăţi şi găselniţe cu iz politic, aşa cum îi stă bine oricărui jucător de talia lui.
Declarându-se scârbit şi iritat la culme de impotenţa clasei politice pe care o lăsase oarecum castrată de orice zvâc, dezorientată şi moleşită în lipsa unui personaj cum este el, care să menţină viu şi neostoit focul confruntărilor şi sămânţa discordiei, Traian Băsescu, între două plimbări pe la DNA, între o declaraţie la presă făcută cu inconfundabilu-i râs mânzesc pe buze şi o ieşire la rampa vreunei televiziuni sau la cea a virtualităţii, s-a apucat de “intrat” în PMP pe care, la foc automat, l-a zdrălăcit, transformându-l în MP (ar putea să-l transforme şi în broască, ce mai contează, Şefu’ să trăiască că ne-a făcut săfteaua!!) şi, cuvântând în eternu-i stil sulfuric şi glumeţ, a declarat cu toată gura şi aplombul că este gata să se apuce iară de treabă.
Cum s-ar zice, băieţi, gata cu joacă şi cu gluma, că prea v-aţi întrecut cu firea! Ia, că mă întorc eu acum printre voi, şi de data asta o fac cu toată media după mine, aşa, cât să afle şi plutonienii, asta în cazul în care li s-a defectat sistemul de spionaj prin sateliţi şi nu au înţeles prea bine că eu am pregătit demult “prăjiturica” asta şi să vă ţineţi acuş ce o să vă mai păţească oasele de aici încolo cu mine pe post de sulă.
Traian Băsescu şi-a anunţat foarte serios intenţia de a-şi recupera “muncuşoara” lui de 10 ani, aia pe care a lăsat-o moştenire pârdalnicilor din politică, care nu au fost capabili să aprecieze o aşa pleaşcă şi care s-au apucat să dărâme ca nişte nulităţi ce sunt edifciul democraţiei justiţiabilo-politice clădit de cezarul navigator cu trudă, nopţi nedormite şi sudori reci ca de moarte, timp de un deceniu.
Iar ceea ce a pus bomboana pe colivă în ochii piratului puterii a fost faptul că imbecilii politici, duşmanii declaraţi ai naţiei şi ai domniei sale, care se confundă până la agonie cu naţia, şi-au permis să-l hăituiască şi să-l vâneze prin însăşi creaţia lui-Justiţia.
Este inadmisibil ca Justiţia să-şi urmărească şi să-şi atace binefăcătorul şi creatorul. Asta în viziunea lui Băsescu. Ca atare, pentru că lucrurile au luat-o razna şi pentru că clasa politică este pe ducă, iaca că a venit momentul ca Pheonixul dracocraţiei să renască din cenuşa imperiului politic românesc.
Ce va aduce nou în politică Traian Băsescu?! Cum ce?! Ei, asta-i bună! Pe sine însuşi! Ce, nu vă este suficient?!!!!
