Cei nouă oameni furioşi care fac parte din Curtea Constituţională deţin nedorita performanţă de a fi, chiar şi involuntar, cei mai mari consumatori de carne în plin post. Căci, de vreo două săptămâni, domnii şi doamnele în robe vişinii o lălăie artistic, cam la modul în care o lălăiau pe vremuri oamenii muncii: „timpul trece, leafa merge, noi cu drag chiulim”, determinând o naţie întreagă să le umple frigiderele cu de toate. Băieţii şi fetili din CCR au dat-o din Cola-n Fanta şi din Fanta-n Sprite, sfidând o ţară întreagă cu lentoarea lor. Decizia pe care o au de adoptat e clară ca vaca: dacă organu’ a arătat că există 18 milioane de români cu drept de vot şi doar 46% din ăştia au votat, apăi Ponta, Fenechiu, Şova şi ceilalţi clănţăi ar trebui să tacă naibii din gură şi să nu mai răscolească apele. Nu de alta, dar, oricât s-ar fi străduit ei să mitralieze din pix sute de mii de olteni, moldoveni sau dobrogeni, la o socoteală mai atentă, ar putea avea surpriza să vadă că migratorii care cerşesc/ciordesc prin Paris – cetăţeni români şi ei! – sunt mult mai mulţi şi mai împuiaţi decât ne-am putea imagina, iar cele 18 milioane de guţulani sunt, de fapt, 19 şi ceva.
Strânşi cu uşa de democraţiile europene, cei nouă oameni furioşi au catadicsit să devanseze luarea unei decizii, de pe 12 septembrie, pe 31 august. Acum a venit emisarul american şi le-a băgat judecătorilor sula-n coaste: nu mai anunţă decizia pe 31, ci pe 21. Poate că dac-ar mai da o raită pe la noi şi toa’şu’ Kondiakov, magistraţii s-ar mişca şi mai repede şi chiar mâine ar lua o hotărâre. Dar o hotărâre e greu, dacă nu chiar imposibil de luat câtă vreme există regula „celor două treimi”: Curtea este, practic, paralizată de această regulă, căci este greu de crezut că judecătorii numiţi de Băsescu ar fi dispuşi să lase de la ei, iar cei care-şi datorează fericirea veşnică şi lefşoara bună lui Iliescu ar putea ceda vreodată în faţa tiranului.
În aceste condiţii, ar fi o adevărată minune dacă pe 21 se va lua o decizie definitivă: uselenienii sunt disperaţi, iar tovarăşii sovietici aflaţi în spatele lor nici nu concep să piardă partida la masa verde, după ce au pierdut-o şi pe teren. Pe cât se poate omeneşte prevedea, cei patru judecători ai USL vor refuza să cedeze şi vor prelungi aşteptarea, căci revenirea lui Băsescu la Cotroceni ar consfinţi sfârşitul jocului şi, implicit, pierderea lui de către Felix şi ceilalţi puşcăriabili. Or, USL nu ştie să piardă şi merge pe un principiu plagiat întrucâtva după un celebru dicton latin: „Să nu se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea!”.
Singura soluţie pentru ca aceşti judecători, care confundă frăţia cu meseria, să ia o decizie ar fi, poate, închiderea lor într-o încăpere, de unde să nu mai fie eliberaţi decât în clipa în care hotărârea lor va fi bătută în cuie. Adică exact aşa cum se procedează, de sute de ani, la alegerea papilor de către cardinalii Bisericii Catolice reuniţi în conclav. Să-i vedem atunci pe domnii judecători care şi-au datorat burta de mâncare lui Iliescu şi Năstase dacă le mai dă mâna s-o mai lălăie la nesfârşit, în dispreţul euroiului care urcă şi al instituţiilor democratice care se prăbuşesc. Adunaţi-i cu de-a sila pe aceşti nouă judecători, tăiaţi-le tainul şi să vedeţi cum vor vota ei mintenaş! Şi să vedeţi ce repede va ieşi fumul alb al hotărârii pe coşurile Curţii, în vreme ce o întreagă naţiune va răsufla uşurată la toamnă, mulţumită că dacă tot n-avem Papă, măcar o s-avem papa.
