Opinia publică germană este şocată ca după citirea presei româneşti. Primim imagini cu nemţi care, în pofida răcelii tradiţionale, sunt podidiţi de lacrimi pe străzi precum nord-coreenii când primesc peşte de la Conducător. Un fost mare fotbalist, actualmente preşedintele lui Bayern Munchen, a fost condamnat la închisoare cu executare pe o perioadă de 3 ani şi şase luni. Deşi om în vârstă şi cu un palmares de excepţie ca jucător, Hoeness a fost trimis acolo unde doar arbaitul te mai face puţin frai, când eşti fraier şi prins te dai.
Am luat pulsul cetăţeanului german şi vă prezentăm în continuare câteva opinii, culese pe strasse. Helma Kohl, pensionară: “Uli a fost idolul tinereţii mele. Incisiv şi penetrant în atac, o băga excelent din toate poziţiile, deşi nu era un ambidextru, ca pomanagiul Müller la picioare. Curvarul bătrân Gauck, dacă are încă puţină onoare, ar trebui să-l graţieze în procedură de urgenţă”. Dolfina Schicklgruber, casnică: “Ce se întâmplă este o ruşine pentru întreaga Germanie, oriunde ar fi ea azi. Justiţia e mult prea independentă, e necesar să privim mai atent la exemplele democraţiilor emergente, gen România”. Borislav Beck, star porno: “Se analizează extrem de superficial probele, trăim vremuri când Justiţia te condamnă la pensii alimentare pe baza unui simplu oral într-o toaletă publică. Ruşine judecătorilor! Slobozire lui Hoeness!” Michael Kreutzen, muzician: “E o enigmă pentru mine cum, pentru un mizilic de până-n 7 milioane de euro, Uli e despărţit scandalos de familie şi slujirea nepregetată a protestantismului nostru sfânt. Am încredere că va fi repus cât mai curând în drepturi”. Mirci Strălucitoru, street busker: “Dupe bască v-aţi ginit, gagiilor, că-s şi io emigrator dă orijine? Vă zice mandea: numa la noi, friţii, s-a mai pomănit aşa nasoleală, să te judăce un stabor canci la habar dă fotbăl!”
Personalităţile vieţii politice sunt şi ele alături de nedreptăţit. “Ce câştigă Bundesrepublik dacă Hoeness stă în închisoare? Important e să se recupereze aşa-zisul prejudiciu, apoi eliberarea nu-i decât o consecinţă logică. Eu, dacă aş fi Gauck (mein Gott!), l-aş graţia pe Uli, însă în calitate de Cancelar nu pot să mă pronunţ”, ne-a declarat Angela Merkel, despre care noi am auzit că ar fi un fel de Prim-Ministru al lor, fără să stea la Putere şi în Opoziţie concomitent. Deşi reticent până deunăzi faţă de posibilitatea graţierii, Preşedintele Gauck (probabil la sfatul concubinei) a revenit, oarecum, la sentimente aproape umane: “Gândesc adânc, profund şi intens. Nu e o decizie uşoară; Uli nu-i un amărât care să fi spart o halbă cu bere şi nici un ţăran care s-a îmbătat la Oktoberfest şi a băut fără să plătească de-un butoi cu euroi. Voi comunica în curând hotărârea mea. Mincinoasa mică de Merkel ce-a zis, că acuma mă sună Iohannis şi-mi spune iar că în România nemţii nu fură?! Hăhăhă, ce-mi plac glumele ăstuia!”
