Libidinosaurus rex poate fi văzut târându-se atât prin colbul uliţelor de la sate, cât şi pe asfaltul încins al oraşelor. Deşi este omnivor, se hrăneşte în principal cu speranţa că prada, ameţită de farmecul fiarei care o vânează, va cădea mintenaş la aşternut.
Astfel, sesizând pericolul situaţiei, Academia Caţavencu vine în întâmpinarea fetelor cuminţi, care nu pot întotdeauna deosebi un domn drăguţ şi atent de un Libidinosaurus rex feroce, cu un îndrumar de supravieţuire, de ţinut pe noptieră împreună cu Alchimistul lui Coelho şi al Andreei Marin!
Libidinosaurus rex rural poate fi recunoscut după următoarele particularităţi
– Şuieră, că scobitoarea din colţul gurii nu-l lasă să fluiere, după fetele din sat şi le invită în tractorul lui roşu scorojit, unde are toate comodităţile de acasă, pe scaun prosop cu pamele sau nicolete în mărime naturală, milieu pe post de parasolar, zaruri din pluş agăţate la oglindă şi manele în difuzor răsunând adormitor. Emoţia de a sprijini pe pata de ulei de pe pantaloni o domnişoară dornică de apropieri îl va face să umple văile şi dealurile cu mirosul de transpiraţie care va împiedica toate celelalte animale să mai recunoască arborii marcaţi şi, într-un exces de romantism, îi va oferi acesteia trandafirul din plastic portocaliu pe care îl ţinea la un loc cu calendarul pe 2006 cu blonde în chiloţi.
– Claxonul ascuţit şi ritmat al Loganului e semn că exemplarul care îl conduce este angajat la primăria din comună, unde, indiferent ce nevoi administrative o mână pe domnişoara, dânsa va fi nevoită să suporte privirea lui încleştată pe nasturii tricoului ei şi să primească generoase invitaţii la concertul lui Aurel Moldoveanu de la fostul Cămin Cultural sau, dacă domnişoara este peste măsură de merituoasă, promisiunea unui weekend la Costineşti, cu domnul primar.
Libidinosaurus rex urban are următoarele trăsături
– În mijloacele de transport în comun îşi croieşte întotdeauna drum până în spatele fetei pe care o place cel mai mult şi, profitând de aglomeraţia permanentă, se unduieşte şi se arcuieşte ca lovit de râie, răsuflă umed în ceafa fetei şi începe să recite, gâfâit, diverse porcărele. Dacă este prea bătrân să stea în picioare, se va aşeza pe scaunul din faţa fetei pe care o place cel mai mult şi, cum mai toate fetele au astăzi căştile înşurubate în urechi, se va mărgini să-i arate nişte mişcări de aerobic cu limba pe care, din nefericire, nu şi-a înghiţit-o când era mic. Mai sunt şi unii care simt nevoia să scoată le vedere tot ce au prin galantare, dar ei reprezintă doar o mutaţie genetică, mai rară, denumită generic Dementosaurus rex.
– Cu cât e mai scumpă maşina, cu atât e mai mare volumul muzicii de ghetou american şi cu atât este mai redusă cantitatea materiei cenuşii dintre urechile încerceluşate. Din fericire, acest exemplar din Libidinosaurus rex chiuie exclusiv la vederea vreunui exemplar din Piţisaurus rex femina sau Bombasaurus rex dinamita.
Ultimul şi cel mai rar întâlnit este Libidinosaurus rex captivus. Este, de fapt, şi cel mai puţin periculos, el fiind plimbat, în lesă, pe la terase sau în malluri, de către Scorpiasaurus rex posesiva. Îl veţi recunoaşte cu uşurinţă după privirea de lipitoare şi balele care băltesc împrejurul lui, dar mai ales după privirea aprigă a soţiei care vrea să-l apere de poftele nestăpânite ale tuturor Coţohârlosaurusile rex Târcolici scăpate direct de la Muzeul Antipa!
Fetelor, să nu ziceţi că n-aţi ştiut!
