Dacă e ceva de care mi-e dor din ceea ce însemna marea înainte, aia e maimuța. Biată maimuță plimbată în caniculă de un domn dubios despre care nu mi-am pus niciodată întrebări. Atunci, copil, timpul exista doar atunci, acolo. Astăzi îmi pun mult mai multe întrebări.
De unde cumpărase maimuța? A stat la ușa circului și a așteptat ca o maimuță cu strabism, sătulă de lumina reflectoarelor să-și dea demisia și să aleagă un an sabatic în care să-și petreacă viața departe de rutina impusă de stăpân, privind doar spre blitzul aparatului și spre largul mării? Sau există o maimuțărie care producea exemplare menite să devină fițomodele și să apară în amintirile unei generații?
Ce făcea cu ea de toamna până primăvara? O trimitea într-o tabără într-o țară sudică să se bălăngăne pe un palmier? O ținea la el în apartamentul din Medgidia și o punea să stea liniștită pe mileul de pe TV, în loc de pește? La câte telenovele se poate uita o maimuță până să-și dea seama că e soră vitregă cu Esmeralda, iar Juan Fernando i-a fost ursit dinainte să guste ea prima banană?
Mi-e dor de verile când maimuța era vedetă pe plajă. Era una și bună, cunoscută și plimbată din stațiune în stațiune, o recunoșteai de la distanță. În ultimele veri, plaja s-a umplut de maimuțe care își fac singure poze. Lumea e circul lor, în care ele sunt și tehnicieni și scenariști și machioze. Își pun blitzul pe bot din toate unghiurile, doar, doar or nimeri o rază de soare care să le scoată în evidență sprâncenele smulse și tatuate și unghiile îngropate sub o bidinea de gel. Se pun în scenă în roluri de sirenă fatală, obiect al dorinței care abia așteaptă să se revolte că bărbații vor doar ce văd. Nu merg la mare ca să intre în apă, pentru că asta le-ar afecta straturile de minciuni cu care s-au acoperit. Și nici extensiile de păr nu se simt prea bine la întâlnirea cu algele și apa sărată.
La un moment dat, se pare, fiecare telefon deștept a venit cu îndemnul : “Fii propria ta maimuță!” și a scos din foame mii de maimuțici care visau să fie plimbate pe plajă și puse sub blitz la fiecare 5 minute. Și iarăși nu pot să nu mă întreb: ce fac ele tot restul anului? Unde stau? Într-o garsonieră la periferie, sau într-o menajerie mare, prin care se perindă des și alte maimuțici? Cu ce-și ocupă timpul când nu sunt vedete pe plajă? Cum își câștigă banii de banane în luna decembrie când e frig și maimuțicile nu-și mai pot face poze dezbrăcate? Sper să nu aflu niciodată. Ca și în cazul maimuțelor adevărate care răsar în atâtea albume foto ale copilăriei noastre, răspunsul e prea trist și mi-ar strica bucuria amintirii vremurilor când nu-mi puneam întrebări.
