Declaraţia lui Sorin Frunzăverde cum că: “Poporul român merită un alt tip de conducător, aşa cum spunea George Călinescu, un mesianic pozitiv”, acela nefiind – evident – Băsescu, ne-a pus pe gânduri. Am încercat să ne imaginăm eroul corespunzător mesianismului românesc, ţinând seamă de preferinţele vechi şi noi ale Măriei Sale, Poporul. Ne-a ieşit cam aşa:
1. Lider autoritar şi incontestabil în clasamentul chemării biblice mioritice e de departe mesianicul Ţepeş, deplâns în veacuri pentru imortalitatea găsită doar prin ecranizările hollywoodiene mistificatoare. De la Eminescu începând (exceptând perioada prohibiţiei comuniste în ce priveşte invocarea reînvierii sale) Ţeparul naţional e considerat, în accepţiunea populară, singurul capabil să rezolve problemele stringente ale societăţii româneşti. El este un Domn neînfricat, mândru, cinstit şi împarte dreptatea cu ţeapa într-o mână şi crucea antivenetică în cealaltă. Că mărturiile vremii spun altceva, iar numitul Vlad şi contemporanul Ştefan îşi trăgeau ţepe la greu nu sunt amănunte să clintească în vreun fel adulaţia populară. De prestigiul brandului a profitat cu totul lipsit de fair-play tiranul Băsescu, făcând promisiuni neacoperite în fapte despre oarece ţepe prin Piaţa Victoriei; care s-au dovedit ulterior o simplă ţeapă, instrumentele respective găsindu-şi utilizarea numai în activitatea guvernelor conduse de boculeţii prezidenţiali.
2. Ion Antonescu. Minimalizat şi chiar făcut praf de istoriografia comunistă, cultul Mareşalului a revenit în forţă după schimbarea din ’89, regretul principal fiind cel auzit, de regulă, la dezbaterile ideologice din cârciumile patriei pe subiectul “păcat că nu a apucat să termine Antonescu ce a început”. Adică deportarea anumitor combatanţi la Bug, unde erau lipsiţi de arma lor cea mai de preţ, toate buzunarele soldaţilor români fiind cusute din ordinul aceluiaşi Mareşal, să nu-şi încălzească mâinile din cauza iernii ruseşti şi să le scadă vigilenţa combatantă. Ţinuta milităroasă şi obiceiul de a nu fura nimic, în totală contradicţie (remarcată de Hitler) cu apucăturile compatrioţilor săi, îl singularizează pe nominalizat în nostalgia românilor; dispuşi să-i continue opera doar pe partea deportărilor, nu şi pe cea a privării de binefacerile băgatului mâinii în buzunare.
3. Nicolae Ceauşescu. Fugărit în ’89 de popor cu mic, cu mare, drept răsplată pentru privaţiunile Epocii de Aur, Geniul Carpaţilor a fost reabilitat rapid prin strădania şi sârguinţa clasei politice ramificate din monolitul partinic ce l-a servit cu abnegaţie. Transformând în ruine şi averi personale aproape tot ce se construise pe vremea Cârmaciului, noii potentaţi i-au asigurat acestuia reaprecierea post-mortem a naţiei faţă de penuria cruntă a anilor ’80 şi viziunea sa mereu luminoasă, în pofida întunericului produs cu raţionalizarea luminii, căldurii, mâncării şi culturii. În anumite regiuni istorice expresia “era mai bine pe vremea lui Ceauşescu” e de mult o mantră vindecătoare a nădufului şi dorului după plimbatul ţevii prin întreprindere.
4. Mihai Viteazul. Posesor al unei averi considerabile, al unor relaţii sus-puse şi al unei staturi înfricoşătoare, cariera războinicului fost coleg al lui Valeriu Zgonea, deşi scurtă în timpul vieţii sfârşite cu scurtarea de un cap, se prelungeşte etern în memoria norodului pe care el l-a cam lipsit de preţuire în toate făptuirile sale. Satisfacţia istorică a ruperii dinţilor lui Sinan eclipsează legările de pământuri dăruite supuşilor, la rândul lor dăruiţi cu tot cu pământuri boierilor şi lefegiilor săi. Memoria de masă reţine momentul teribil al înspăimântării gâdelui cu privirea din debutul carierei sale publice; figura a fost folosită ca sursă de inspiraţie secole mai târziu, în bătălia susţinută de tizul Mihai Răzvan pe terenul Gâdelui Antenei 3, cu dicţionarul pe post de secure în mână; păstrând, bineînţeles, proporţiile, că nu ai cum să compari banii olteni cu răzvanii ungureni, şi nici gâzii medievali cu păstorii penticostali. Poate doar la Antena 3, singurul loc unde Voiculescu e cel mai cinstit boier român de la Mihai Pătraşcu încoace.
5. Ştefan cel Mare. Măreţul scundac moldovean rămâne net nedreptăţit în disputa de clasament cu vecinul Ţepeş, deşi în belitul boierilor la băutură şi judecata duşmanilor redusă de multe ori la impulsul de moment nu a fost cu nimic mai prejos în execuţie. Lipsa unui dispozitiv dedicat în aplicarea deciziilor, ca ţeapa preopinentului, precum şi capitularea prea îndesită în iatacurile feminine l-au consacrat ca pe un luptător de elită, dar nu şi ca justiţiar demn de memoria colectivă. Tacticile sale fundamentale în vremuri de pace, bazate pe folosirea intensivă a farmecelor Cotnarului şi ale moldovencelor ( şi nu numai) întâmplate în raza de acţiune, sunt un bun intrat în recunoştinţa veşnică a urmaşilor urmaşilor; care le aplică neabătut şi astăzi, conform moştenirii ce l-a ridicat până la rangul de Sfânt cu patalama şi înregistrare în evidenţele BOR.
6. Şi alţii. Este o categorie rezervată personajelor dacă nu secundare prin acţiunile lor, atunci clar mult mai modeste în ce priveşte percepţia publică. Este folosită de acea parte a populaţiei ceva mai originală în concepte, sau care vrea şi altceva în afara formulelor tradiţionale. Personaje ca Domnul Tudor, Iancu Jianu, Pintea Haiducul, Căpitanul Codreanu sau chiar liber-întreprinzătorul Terente au şi ele porţia lor de mesianism atribuită prin largheţea gândirii sau numărul paharelor consumate anterior veneraţiei.
Ce putem observa şi concluziona este, în primul rând, apetenţa majorităţii pentru mesianismul caracterelor de alură providenţială; românii dorindu-şi cu preponderenţă personalităţi care să facă totul în locul lor, să rezolve orice problemă cu bărbăţie dusă până la retezarea capetelor şi să fie generoşi în a împărţi vistieria pe principiul utopic “fiecăruia după nevoi”. Indivizi care să etaleze mânecuţe de contabil, să ceară punerea osului naţional la treabă şi să pretindă respectarea legilor nu au ce căuta în aspiraţiile noastre către o lume mai bună şi mai dreaptă. Şi apoi, pe ăştia de unde să-i iei, din cartea de istorie?
Exclusiv online
