L-am urmărit cu plăcere pe Mihai Gâdea aseară, la câteva ore după ce procurorii DNA l-au săltat pe directorul Antena 1, Sorin Alexandrescu, pentru șantaj. A fost savuros. Tot așa, cu atitudinea aia a lui de neghiob infatuat, cu buzele mereu umede (trăsătură căpătată din relația îndelungată cu patronul), dar cu chiloții uzi.
Gâdea era vizibil surprins că cineva a avut tupeul să se ia de unu de-ai lor. Iar cine se ia de unu de-ai lor, comite, bineînțeles, un abuz. Un abuz împotriva „drepturilor fundamentale ale omului” și un abuz „împotriva libertății de exprimare”. Adică, vezi Doamne, în virtutea dreptului la liberă exprimare, ei s-au luat de Kövesi, iar madam procuror, din răzbunare, le-a reținut directorul pentru 24 de ore.
Gâdea crede că, dacă se ia pe post de cei care-i urmăresc penal patronul, el se exprimă liber. Nu, liber mă exprim eu acum, când spun, doar din convingere și fără vreun interes de orice fel, că Gâdea e un tontălău cu tupeu și atât.
Gâdea are chiloții uzi pentru că și el se ocupă cu șantajul mediatic. De unde știu? E, acum o să citez din amicul lui Badea, care zicea că n-are nevoie de dovezi ca să susțină că în România se fură, pentru că e suficient să iasă pe stradă și întâlnește dovezi la tot pasul. Deci n-am nevoie de dovezi ca să susțin că Gâdea se ocupă cu șantajul mediatic, e suficient să deschid televizorul și să mă uit cinci minute la Sinteza zilei.
