Religia a devenit ,din ce observ, un cuvânt cheie preponderent revoltător. La auzul cuvântului (sau cititul) vedem cozi la moaște și grămezi de babe cu batic în cap. De parcă ortodoxismul ar fi singurul cult. Poate cel mult ne mai gândim la arabi și cruciade. Observam mirajul care a dat în brânci clasele medii, mai nou înfăptuitoare de yoga și discutători despre Nirvana.
Desigur, asta nu e o religie, asta e spiritualitate băi. Pe mine nu mă doare câtuși de puțin de câte ori te duci sau lipsești dumneata de la biserică, moschee sau sinagogă. Dacă ai pe peretele ăla pe care ții frigiderul, o poză cu Sf.Petru, Albert Einstein, mandale sau un poster cu sâni anonimi. Ce nu prea reușesc eu să discut cu mai nimeni este influența religiei asupra culturii.
Fie că ne convine sau nu, fie că ne botezăm copiii sau nu, cultura noastră e la fel de influențată de ortodoxism, pe cât e influențată cultura arabă de islamism. Rezultatele alea minunate ale europei se datorează influenței catolice. Du-te să vizitezi San Pietro și vezi toate legăturile. Anglia e altfel fiindcă acolo a avut grijă Henric al VIII-lea să fie protestantism. SUA e altfel având la bază tot protestantism. Putem observa foarte interesant impactul catolicismului în America de Sud, unde s-a amestecat cu înclinațiile aprige locale. Reforma lui Luther a schimbat fața lumii. Pe urma lui au apărut iluminismul și renașterea. Putem vedea cât de diferită este (încă) Turcia față de alte țări musulmane datorită lui Ataturk. Statul are o legătură zdravănă cu religia, o legătură care durează de secole. Noi ășta care mai citim lucruri pe ici pe colo și umblă vorba că mai și pricepem, cu greu reușim să conștientizăm că suntem foarte puțini la nivel de lume, nu de oraș sau țară. Instituția religioasă, statul, mafia, intelectualitatea, burghezimea, boierimea, prostimea sunt manifestări naturale și interdependente. Nu rabd progresismul de tip Cucuteni e la fel de primitiv pe cât epoca în care a existat.
Tradiționalismul trândav și-a dovedit istoric debilitatea și nu poate fi susținut în vremurile noastre accelerate. Minunatul cuvânt "reformă" e pe atât de abstract pe cât e de minunat la auz, dar se manifestă pe stilul revizuirii lui Farfuridi. De ce am plecat de la religie ca să ajung la reformă? Evident nu invoc al doilea Martin Luther, dar vreau să atrag atenția celor care se cred mai răsăriți și "peste lucrurile astea", că a ignora importanța religiei într-un stat e echivalent cu a ieși pe ploaie în haine de blană. Îngrijind libertatea celor mulți de a fi așa cum sunt, ne dă nouă șansa de a ne conserva privilegiile. Ia-i bețivului birtul și va intra peste tine în casă și-ți va lua ce-i place lui.
Am auzit și eu tâmpenia asta cu religiile cauze de scandal. Să facem o diferență între cauze și justificări, adică să nu fim tâmpiți. Zice frumos fratele John Lennon în "Imagine", e gingaș să visezi, dar practica ne omoară. Omenirea a creat o grămadă de cretinisme, dar totul a provenit dintr-o necesitate de moment. Cu timpul, unele "invenții" s-au perimat dar s-au transformat, așa cum Schubert s-a reformat în Skrillex. Evoluția se bazează pe arderea podurilor traversate, nu pe tăierea crăcii de sub picioare. Hai să vedem câte din lucrurile care ne revoltă, ne susțin de fapt stilul de viață. Religia e numai unul dintre ele. Consumerismul ar fi altul.
