Marian fuma mult, cam trei pachete de țigări pe zi. La 43 de ani, avea deja vreo 25 de ani de fumat în spate. Marian era bolnav și sărac. Când s-a dus la spital, la un control, medicul i-a spus că, dacă nu se lasă de fumat, în cel mult zece ani se curăță. Sărac era pentru că-și dădea aproape toată leafa pe țigări – 1.350 de lei pe lună, adică vreo 300 de euro.
Marian s-a speriat și s-a lăsat de fumat, iar banii pe care-i dădea pe tutun și-a zis să-i pună deoparte. 1.350 de lei pe lună, 16.200 de lei pe an. În doi ani a strâns vreo 7.000 de euro și și-a luat mașină, una la mâna a doua, dar puternică. Marian nu condusese niciodată. A încercat de câteva ori cu mașina unui prieten, pe un câmp, dar cică nu era prea talentat. Dar acum avea mașină, era păcat s-o lase să ruginească în fața blocului, așa că a făcut școala de șoferi și a dat examen. De trei ori a dat și de tot atâtea ori a picat. A patra oară a dat șpagă și l-a luat.
În aceeași zi, bucuros și mândru de el, Marian s-a urcat în mașina lui puternică și a plecat pe A2, spre mare, s-o testeze. La kilometrul 23 a făcut accident și a murit. Când au aflat vestea, prietenii lui au zis: „Uite, bă, dacă nu se lăsa de fumat, n-avea bani să-și ia mașină și ar mai fi trăit zece ani, cum i-a zis medicul. Dar el s-a lăsat de fumat și a murit după doi ani”.
Este cea mai stupidă poveste tristă pe care am auzit-o în viața mea.