Învățământul, la noi, a început să se altereze după 1990 și să pută de-a dreptul după 2000. În timpul ăsta, cei mai mulți dintre profesorii buni s-au cărat din sistem, umiliți. Au rămas cei modești, cei slabi și cei prea bătrâni ca să-i mai tenteze o schimbare de carieră. Apoi, aceștia din urmă s-au pensionat. Elevii sunt și ei, de la an la an, din ce în ce mai slabi și mai dezinteresați să învețe ceva. Cunosc destui elevi de liceu care sunt semianalfabeți și cunosc puțini elevi de liceu care să nu fie agramați.
La bac s-a copiat mereu, mai mult după 1990 și peste tot după 2000. Camerele de luat vederi au fost introduse în sălile de examen abia în 2011 și s-a văzut imediat – promovare sub 50%.
Dar problema cu bacul nu e oportunitatea montării camerelor, așa cum am auzit pe la unii, ba chiar și la premierul Ponta. Probabil că cei care au început clasa a IX-a în 2011 au văzut ce se întâmplă și vor aborda altfel cei patru ani de liceu și, la urmă, bacul. Problema cu bacul e că, din 1990 până în 2010, au existat milioane de elevi care au trecut bacul prin fraudă, pentru că atunci nu erau camere și se putea copia. Ba chiar profesorii îi încurajau să copieze, pentru a se lăuda cu o rată de promovare crescută.
Ei, toți acești foști elevi frauduloși, în mare parte total nepregătiți, semianalfabeți, agramați sunt cei care ar trebui să producă azi. Iar noi ne întrebăm de ce facem foamea.
