Cu greu mai ajungi în Liberty Center zilele astea, cunoscut mai bine ca mallul din Rahova. Nu pentru că-i departe, ci pentru că nu te mai mână nimic în el, fiind semi-falimentar, și mai ai alte multe opțiuni unde să-ți pierzi orele și banii. Cu toate astea, într-o zi de marți, pe la ora 19, prin Liberty mai bântuie 10 bodyguarzi, cinci familii, 25 de pițipoance grosolane și eu. Ce căutam acolo? O pizza cu de toate.
Singurele date pe care le știam despre Quasi Pronti erau că aici îți alegi tu singur-singurel ce să-ți pui pe blat, totul la un preț accesibil. Cum numeroase pizzerii din București sunt deplorabile, nemernice (raportul cantitate/preț fiind jignitor) ori de umplutură pe piața locală, trebuie constant să testezi această nișă pentru a afla ce-i mai bun.
Ca orice local de mall, nu prea are rost să comanzi „aici”, pentru că acolo nu ai ce să faci. Dacă vrei să mănânci și să se uite puținii clienți ai mallului în farfuria ta, bravo ție, dar n-are rost. Așa că mai bine comanzi la pachet. Conceptul cu care se laudă Quasi Pronti este următorul: baza pentru orice produs (pizza, paste și specialități paste) costă 14 lei. Apoi, ce îți mai adaugi tu topping, 2 lei fiecare. Și, uite-așa, ajungi să mănânci o pizza babană, de 20 de lei, echivalentul unui meniu, despre care mă abțin să vorbesc, de la fast-foodurile cu hamburgeri.
Unde mai pui că se și cooperează cu personalul de la servire. Dacă ești indecis ce să mai adaugi pe la lasagna, e cineva în măsură să-ți dea un sfat. De asemenea, poți să alegi și ce tip de paste vrei. În principiu tu alegi totul: pastele, sosul, compoziția. Dacă dai greș e vina ta. Dacă iese bine înseamnă că ai ceva nativ italienesc în tine, felicitări!
Prețurile nu sperie, iar combinațiile sunt reușite. De exemplu, un experiment de care sunt foarte mândru, pizza bolognese (14 lei), mi-a demonstrat că merită să încerc și altceva decât clasica „de toate cărnurile pe blat”. Apoi, o pizza custom made (14 lei), cu salam, roșii, brânză și ardei. O problemă la această pizza a fost blatul cam uleios. Ori salamul pus din greu. Acum înțeleg pizzeriile unde-ți așază ostentativ o singură felie de salam. Ce-i mult strică. Spaghetele bolognese (14 lei), unde, ca sfat, amestecă bine compoziția când ajungi acasă, pentru că sosul se așază pe fund și la prima îmbucătură ai impresia că sunt fade, lasagna bolognese (14 lei), unde nu am ce să comentez pentru că a fost realmente delicioasă, raportul de carne-sos-foi de lasagna fiind perfect. Am mai mâncat lasagna la un alt local renumit din oraș și în comparație cu asta aia era zacuscă. Meniul deserturilor nu este foarte variat, dar tiramisù (7 lei) este foarte bun pentru simplul fapt că nu este îndulcit astfel încât să-ți ridice glicemia pe culmile gloriei.
Alte două recomandări, dacă tot ești acolo, limonada (4 lei, un pahar mare) și vinul localului, o sticlă simpatică de vin alb/roșu, pe care o poți alege în funcție de ce mănânci (7 lei/350 ml). Poți spune că e puțin vin și că mai pui 5 lei și cumperi o sticlă mare de la butic, dar aici dictează apetitul fiecăruia pentru alcool.
Verdictul, după desfătarea de acasă, e că merită. Chiar și drumul până-n Rahova. După jumătate de pizza, cu greu am răzbit să termin și restul felurilor de mâncare (este chiar incredibilă combinația de pizza cu compoziția de paste bolognese, am înțeles că ăsta-i un nou trend american). Dacă are vreun defect notabil Quasi Pronti, acela e că se găsește în București doar în Liberty Center. În restul țării (Timișoara, Arad, Oradea, Brăila etc.) este în malluri ceva mai centrale, dar în București doar la marginea opțiunii. În viitor poate se schimbă acest aspect, pentru că-i mai rentabil să mănânci o pizza cu de toate, decât o șaormă.
