Mi-a plăcut chestia cu decorarea membrilor Curţii de Conturi la aniversarea a 150 de ani de existenţă. Să-l decorezi pe “Hagi al finanţelor”, Nicolae Văcăroiu, ca preşedinte al instituţiei e ca şi cum i-ai face bust lui Zgonea pentru că e Mihai Viteazul de la Cameră. Aflăm că măreaţa Curte veghează la utilizarea corectă a banului public, dar nu dă soluţii juridice. Pe asta o ştiam chiar şi noi, cei care ne ţinem conturile în curte, sub şopron. Şi mai ştim cu toţii cât de corect s-au utilizat fondurile respective, sub supravegherea Curţii: în aşa fel încât driblingurile lui Hagi sunt stângăcii de junior pe lângă fentele din condei ale feluritelor noastre instituţii. Nu cred că e cazul să intrăm în exemple concrete, sunt prea multe şi ne încurcăm în bicicletă mai rău decât urmaşii lui Hagi.
Curtea de Conturi e, în România, o autoritate decorativă şi perfect inutilă, plătită cu bani grei din fondurile pe care se face că le veghează. Denumirile ordinelor acordate sunt de tot hazul, într-o ţară unde supraveghetori bugetari sunt şmecheri puşi pe căpătuială. Comandorii şi cavalerii au contribuit şi ei la plasarea României în coada clasamentului european. Nu mai vorbim că inflaţionistul fost Prim-Ministru Văcăroiu trebuia lăsat să viseze în continuare la producţia pe stoc şi nu pus în fruntea bucatelor, fie ele şi fără putere juridică.
Şi mai haios e că decoraţiile au fost conferite la propunerea lui Văcăroiu, că doar nu cunoştea altul mai bine ce e la el în Curte. Un sincer şi călduros “La mulţi ani!” şi din partea noastră, dimpreună cu cele mai bune urări de sănătate financiară şi împliniri în muncă, pentru ridicarea României pe noi culmi de faliment nedeclarat. Părerea mea!
