Ce avem noi aici? Păi, noi aici avem, în clar, cu dovezi de netăgăduit, o clasă politică cu apucături penale. O clasă politică care consideră, din 4 în 4 ani, că este îndreptățită să năvălească peste România ca peste o țară pe cale de-a fi cucerită și jefuită. Toți nemernicii politici și afaceriștii de cumetrie aflați în conexiune cu ei, care sunt prinși la furat când se satură cei pe care i-au sponsorizat de ei, ne dovedesc că sunt singura piedică în calea unei Românii prospere. Niște indivizi care prostesc din gură și care se reprezintă doar pe ei și interesele lor.
Din anii 90 s-au dus chitiți pe acest sistem al mimării reprezentativității, al mimării legilor (bune doar pentru căței), al mimării egalității de șanse – când, de fapt, și-au însușit România cu tot cu locuitori. Li s-a părut normal să se considere poporul și să-și însușească bunul întregului popor, oricum, nu mai aveau în fața cui să dea socoteală. Și la fel de normal li se pare și acum. O mică dovadă o aveți în normalitatea solicitării și acceptării de foloase în numele partidului, în firescul situației pe care-l invocă toți politicienii surprinși cu mâna în bugetul statului.
Unii n-au fost prinși fie din cauza faptului că au furat pe vremea în care se mima mai abitir justiția, alții că au înțeles cum stă cu matematica în baza“nouă” (în care împărțirea înmulțitului și adunatului este regina), alții doar că nu le-a venit rândul să fie dați ca exemplu. Poate aveți impresia că a apus sistemul celor puși să aplice legea la “capetele tunelului” și că s-a gripat malaxorul justiției din care fie ieși mai curat, mai nevinovat, fie desființat pentru totdeauna?
Rapid s-a uitat că Însuși El, Adrian Năstase, era convins că, dacă faptele sale penale ar fi descoperite, va reuși să se sustragă răspunderii penale. Amintiți-vă întreaga gamă de inginerii juridice pornite în vara anului 2012, odată cu arestarea sa, și care s-au mențin în formă continuată cu cât i s-a apropiat funia de par și lui Dan Voiculescu. Amintiți-vă cum se declarau că nu sunt la putere, deși dețin guvernarea și majoritatea parlamentară de 3 ani, “până când nu au Justiția”. Ei, acum, o cam au.
Ca o plasă de păianjen, “România” croită de Ion Iliescu și dusă la desăvârșire de către Adrian Năstase a acaparat toate domeniile vieții publice, alimentând și întreținând nenumăratele canale ale corupției. Pe acest model s-a dezvoltat și capitalismul de cumetrie care numai economie de piață nu este, ci terenul de joacă al speculanților din afaceri și din politică. Numai să dispară banii din bugetele statului, sau măcar accesul discreționar la aceștia, și 99% dintre marii oameni de afaceri români dispar și ei. Și-și iau și politicienii cu ei.
Și ajungem la esența a ceea ce se întâmplă de prin 2005 – 2006: toată lumea se unește cu toată lumea și singurul liant al fuzioniștilor a rămas ura față de Traian Băsescu. În această mlaștină s-a lăsat atras (și nu-i prima dată) și Klaus Iohannis. Pentru a atrage un dram de respectabilitate, circul politic din România avea nevoie de imaginea lui “nemțească” de om serios, muncitor și modest. Am asistat la o nouă potemkiadă politică, dar, din spatele fațadei onorabile, tot despre cine va goli vistieria țării este vorba.
Ca și la prima sa apariție ca speranță a Varanului, Mitomanului și Adormitului, Iohannis nu este altceva decât unealta prin care sistemul politic vrea să scape de trădătorul nobilelor idealuri ale devalizării bugetelor statului, cel care și-a trădat tovarășii prin susținerea ideii reformării țării. Indiferent de cât de prost definite au fost aceste reforme, ele au lovit inima sistemului ticăloșit, au început să destructureze rețelele de familie, au început să ne arate potentații zilei în fundul gol: rapaci, lacomi și mânați doar de propriul interes.
Așa că l-au împins în față pe Iohannis, să placă populației. Asta până nu va fi demontat, pas cu pas, de către foștii săi tovarăși (operațiune în curs) – până ce din „neamțul” civilizat ne va rămâne doar țiganul. Oamenii au nevoie de iluzii – de evadare din cotidian – și li s-a dat. Nu este nici prima, nici ultima dată.
