Nemulţumită de ritmul sufocant în care muncesc românii şi de puţinătatea zilelor libere prilejuite de sărbători religioase, Patriarhia Română propune ca şi ziua de Înălţare să fie declarată nelucrătoare. În acest spirit creştin şi popular am aruncat noi o privire la mulţimea evenimentelor din Noul Testament pe care românii le petrec necreştineşte, adică la locul de muncă înrobitor nu în faţa Domnului. Suntem astfel în măsură să vă prezentăm propunerile personale privind eliberarea temporară din sclavia serviciului nereligios, menite a completa cu modestie pe cele luminate venind din partea BOR.
1. Convertirea lui Saul pe drumul Damascului. În viziunea noastră este un eveniment căruia nu i s-a acordat niciodată ratingul meritat, dată fiind lipsa televiziunii în acele timpuri şi cele aproape două veacuri până la apariţia lui Gâdea pe drumul Intactului. Iar minunea a fost cu atât mai măreaţă cu cât s-a petrecut instant, viitorul Paul fiind fidelizat noii credinţe cu minimum de emisie şi efort din partea moderatorului. Se propun trei zile libere, plătite prin lege de angajatorii necredincioşi.
2. Scoaterea negustorilor din Templu. Credem că ar fi o sărbătoare de mare succes în România ortodoxă, dacă s-ar înlesni prin lege datornicilor făcuţi cu buletinul să-i scoată pe zarafi cu toiege pe spinare din templele lor mincinoase numite bănci. Aceste căpuşe aciuate pe trupul poporului îi sug vlaga şi, conform legii, cel mult sfânta treime din salariu, având obrăznicia de a cere înapoi, cu camătă, banii luaţi cinstit de enoriaşi. Pe tot parcursul festivităţilor se va permite lapidarea cu pietre a viperelor finanţiste, aşa că propunem o săptămână liberă, pentru stingerea eficientă a datoriilor.
3. Blestemarea smochinului neroditor. O sărbătoare absolut necesară şi în spiritul tradiţional mioritic, pentru care blestemul strămoşesc e o adevărată instituţie în raport cu capra vecinului. Propunem doar o zi, fiind prea mare potenţialul energetic negativ al obiceiului şi pentru a se evita efectele colaterale devastatoare; caprele – fie ele şi ale vecinilor – nefiind, totuşi, maidanezi agresivi.
4. Ungerea. Dacă poate să numească cineva o tradiţie respectată cu mai multă sfinţenie la români, de la apostolatul Sf.Andrei încoace, noi ne flagelăm public mai cu sârg decât Radu Banciu pe toată lumea. O zi liberă ar fi suficientă, ritualul fiind, oricum, practicat cotidian şi cu fervoare.
5. Ispitirea. Sărbătoare de maximă urgenţă, ţinând seama de mulţimea diavolilor ispititori mişunând la tot pasul prin viaţa dreptcredincioşilor cu aure de macho. Se va petrece cu stricteţe, prin recluziune totală la domiciliu şi apropiere doar de neispita de acasă, că aşa e credinţa adevărată, cere sacrificii uneori. Acordăm tot o zi liberă, mai mult de atât fiind un demers de-a dreptul diabolic.
6. Vindecarea ologului. O astfel de sărbătorire ar fi cea mai potrivită iniţiativă în raport cu posibilităţile financiar-bugetare actuale ale medicinei româneşti; într-un domeniu în care doctorii fără arginţi au ca formulă de tratament cu eficienţă maximă pentru bolnavii închipuiţi, recte cei fără recunoştinţă anticipată consistentă, cristicul îndemn: “Lasă patul tău şi umblă!” Lăsăm şi noi zilele de scutire la mărinimia medicilor, liberi să pună diagnosticul prin palpare pe umflăturile din buzunar ale beneficiarilor.
7. Petru şi Ioan aruncaţi în închisoare. Aceasta e ziua în care saducheii băsişti avant la lettre i-au aruncat abuziv în puşcărie pe cei doi sfinţi, asemenea celor de astăzi care îi prigonesc pe neo-sfinţii Gigi, Antonie, Dan şi se pregăteşte Adriean. Se va sărbători prin penitenţă în faţa televizorului şi diatribe în cor la adresa Iudei de la Cotroceni. Eventuale manifestaţii de stradă pentru eliberarea martirilor sunt recomandate, în funcţie de disponibilitatea sponsorilor.
8. Apostolii sunt eliberaţi. Evident că evenimentul se va glorifica public ulterior celui de la pct.7, ca rezultat al rugăciunilor, afuriseniilor şi furiei populare aplicate anterior lui Pilit din Pont. Se va cinsti dezlegarea înainte de termen a tuturor năpăstuiţilor, drept răsplată pentru sfinţenia arătată în temniţă, harul primit ca prin minune al scrisului şi, atunci când e cazul, vârstei considerate patriarhale în Codul Penal autohton. Populaţia va celebra la liberă alegere, prin bătăi cu flori, petreceri câmpeneşti cu grătare sau referendum. Cum zilele necesare se vor stabili prin lege, acestea rămân să fie hotărâte după anumite pensionări, retrageri din Justiţie şi plecarea Iuliei Motoc la CEDO.
Cam astea ar fi, deocamdată, sugestiile noastre. Aşteptăm reclamaţiile dumneavoastră, totul e pe lumea asta perfectibil şi trecător. În afară de Băsescu, desigur!
Exclusiv online
